Vrei să fii sărac? Nu? Dar onest, poţi fi ?

Vaugelas Claude Fauvre a fost celebru în ale gramaticii limbii franceze, fiind chiar memebru al Academiei. Totuşi, a murit în cea mai neagră mizerie, scrie Isabelle Bricard. Mereu şi mereu a acumulat datorii, încât de frica creditorilor nu ieşea decât noaptea din casă şi de aceea, oameni „pestriţi la maţe” l-au poreclit degrabă „bufniţa”!

Simţind că i s-a apropiat ceasul morţii, era chinuit de gândul că nu va avea ce să lase tuturor creditorilor săi. Era un gând de nesuportat pentru el, om onest şi foarte riguros. Îşi întocmi testamentul şi la urmă, într-un codicil, după ce arătă cum dispunea de puţinele lui bunuri, ca să se achite de datorii, a scris aşa:

„Fiindcă s-ar putea ca unii creditori să rămână neplătiţi după ce se vor fi împărţit cele câteva bunuri ale mele, ultima mea dorinţă în acest caz este să îmi fie vândut cadavrul chirurgilor, iar banii obţinuţi să fie folosiţi pentru stingerea datoriilor ce mi-au rămas faţă de societate, astfel că dacă nu m-am putu face util în timpul vieţii, măcar după moarte să fiu de ceva folos.” Avea 65 de ani (în 23 februarie, 1650).

Creditorii adunaţi la un loc, au hotărât să-i fie iertate toate datoriile şi să fie îngropat cu cinste, contribuind şi ei „mână de la mână” la cheltuielile legate de înmormântare, impresionaţi de neobişnuita lui onestitate.