2018 – UN AN DIFICIL

După unele previziuni, economice, meteorologice, politice, anul 2018 se anunță unul destul de anevoios. A și început cu scumpiri, cu ieșiri în stradă. Va continua cu multe nemulțumiri, pentru mulți, astfel încât să li se poată umple sacii la cei puțini.
Pentru că suntem la început de drum, nu ne rămâne decât să ne înarmăm cu răbdare, cu spirit de observație, cu încredere că vom găsi cele mai bune soluții personale viețuirii, conviețuirii, supraviețuirii. Și să mai avem puterea să zâmbim, măcar, acolo unde este de plâns. Dacă vă încălzește cu ceva, nici alții nu sunt mai breji. ( Cartea recentă despre Trump este un exemplu. ) Lipsa de cultură, de lectură, de educație nu s-a născut la noi. Oamenii care au ales să facă bani, să meargă pe cale materială, călcând în picioare tot, nu au cum să fie și erudiți, și intelectuali. Dar măcar să nu aibă pretenții din acestea. Să rămână la stadiul de vulpe, care spune/ recunoaște că ”strugurii sunt acri”.
Și cine mai este azi atât de moral, încât, dacă i se oferă indemnizații, pensii, salarii, la care nici n-a visat, să le refuze, dacă nu le merită. Cum să fie plătite funcțiile mai gras decât studiile? Normal că se mulțumesc doar cu ele. Trăiesc liniștit. Nu se mai chinuie să citească, să se formeze permanent. În profesie. Am auzit odată, cu amărăciune: ”Cărți? Și ce? Ai casă, ai mașină? Atât contează!” Era glasul unei națiuni îndobitocite.
Mâine dacă s-ar schimba traseul, mulți îmi vor da dreptate, vor spune că n-au avut ce face, ”că au luptat din interior”. Până atunci, stau cu capul plecat și își savurează petrecerile ”de partid și de stat”.
Un an dificil. Din multe puncte de vedere.
Nici nu mai amintim de Centenar, care a devenit ca rugăciunea de dimineață, de prânz și de seară.
Dar puțini s-au gândit la dificultatea rostirii lui. Un edil, un fost om de televiziune, membru PSD ( de aceea, oare?!... ) vorbea la început de an de proiecte și tot folosea 2018, cu accent”optusprezece” . De unde l-a găsit pe acel ”u”? Din burtă. Și când vorbesc de 1918, unii/alții pronunță ”optăsprezece”. Îl înlocuiesc pe ”u” cu ”ă”. Și nu la ei în grădină, în dormitor, ci la televizor, la microfon, în spațiul public, care este și al nostru și nu dorim să ne zgârie neplăcut urechile.
O sută de ani. De la 1918 la 2018! Intervalul are o încărcătură frumoasă, nobilă, aleasă. Acești ani merită să fie rostiți corect. Și nu numai ei.