AMINTIRI… AMINTIRI

Îmi răscolesc memoria şi-mi apar pe ecran scene din activitatea de ieri, din vremurile în care mă găseam în plină putere de muncă, fiind un participant activ, iniţiator şi organizator a nenumărate activităţi culturale  în satele pe care în anii tinereţii le-am slujit cu onoare şi respect, fiind mândru  de tot ce am făcut în favoarea satului someşan ca un păstrător al tradiţiilor străbune.

Îmi reamintesc de Reuniunea Corală “Doina Someşană”, de la Năsăud, cu participarea atâtor formaţii corale din judeţul nostru şi judeţele limitrofe: Suceava, Mureş, Baia Mare, Cluj, Sălaj, Satu Mare. Judeţul nostru era foarte bogat în formaţii corale pe patru voci, ce-şi   etalau an de an, măiestria artistică şi interpretativă cu sentimentul datoriei faţă de oameni , faţă de viaţă, cu un cald parfum de dăruire, prospeţime şi poezie.

În plină vară, Năsăudul era inundat de zeci de formaţii corale sub bagheta unor dascăli cu reale aptitudini de investigatori culturali, actualizând evenimente, oameni şi locuri. Curgeau autobuzele cu artişti de pe Valea Someşului, a Ilvelor, a Zăgrii  a  Sălăuţei  sau de pe Câmpia Bistriţei-Năsăud, Rebrişoara, Rebra, Feldru, Ilva Mică, Maieru, Rodna, Leşu, Ilva Mare, Salva, Telciu, Chiuza, Luşca, Prislop etc. Din repertoriul formaţiilor parcă erau de nelipsit partiturile populare semnate de compozitorul Tudor Jarda, ce stă de strajă în centrul satului Leşu ca un patron spiritual al muzicii populare româneşti.

Sunt legat prin mii de fire de SERBAREA POPULARĂ “PRIMAVARA REBRISOREANĂ”, care a intrat după repetate insistenţe prin intermediul presei pe făgaşul normal, tradiţional, ajungând la aproape 50 de ediţii, după ce edilii satului aveau tendinţa ca sărbătoarea portului şi tradiţiilor locului să înceapă de la ei, adică de la nr. 1, o cruntă denaturare a istoriei.

Luna februarie era declarată oficial “Luna cărţii la sate, un bun prilej de întâlnire  cu scriitori, de închegare a  unor bune relaţii de prietenie şi colaborare  care au durat în timp. În acest cadru de cinstire a cărţii şi a literaturii  am fost în acţiuni comune cu Nicolae Dunăre, cu care am iniţiat la Rebrişoara primele sesiuni de comunicări pe teme locale din mediul rural. An de an mă vizita şi iniţiam împreună acţiuni de cercetare, finalizând monografia judeţului Bistriţa-Năsăud. În această lună, ne deplasam În Răstoacă, La Podul Rebrii, Pe Podirei, Pe Grui, În Dobodea, În Gura Scrăzii, deci pe uliţele comunei Rebrişoara, în casele mai spaţioase şi încălzite, unde tinerii se adunau în şezătoare. Uneori, ne întâlneam şi  într-o sală de clasă, ca de exemplu cu Vasile Netea, scriitor şi istoric român, născut la Deda, judeţul Mureş, la data de 1 februarie 1912. Fiind născuţi în aceeaşi zi, adică 1 februarie, ne sărbătoream ziua împreună. Am corespondat ani în şir, împărtăşindu-mi aspecte din viaţa şi opera sa. După ce tatăl său a fost dus pe frontul din Galiţia, copilul se refugiază în satul natal al mamei, adică  Gledin, comuna Monor. Vorbea cu mult har despre Gheorghe Bariţiu, lucrarea lui de doctorat. A dedicat toată puterea sa de muncă istoriei Transilvaniei, având  peste 40 de cărţi pe această temă.

Prietenii călduroase din luna făurarului s-au  închegat şi cu dramaturgul Ion Băieşu  cu piesa de teatru ”Preşul” şi  poetul şi publicistul Nicolae Prelipceanu, cu volumul său  “Turnul înclinat”. Nu au făcut referiri doar la operele lor, ci la clasicii noştri ce au adus o nouă lume în care se manifestă un sâmbure de adevăr, de armonie şi frumuseţe: Eminescu, Coşbuc, Blaga, Goga etc.,  versuri prin care au scos la lumină dimensiunea umană a literaturii.

Voi reveni şi cu alte prietenii sudate în munca cu cartea din făurarul de ieri cu fapte esenţiale de viaţă.