Antidot al vieţii de dincolo de moarte

Cornel Cotuţiu propune prin volumul „După cinci minute”, apărut în Colecţii „Scriitorii Transilvaniei” la Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, întâlnirea cu schiţe şi nuvele care au ca subiect biruinţa morţii asupra vieţii. Creştinii ştiu faptul că suntem datori cu o moarte, însă dincolo de aceasta este biruinţa care ne îndeamnă spre înviere.

În „Cerga” ne întâlnim cu povestea ţolului achiziţionat din Săpânţa, pe baza omeniei, până când domnul de la Bucureşti ajunge în Capitală şi-i trimite banii bătrânei care s-a trudit să-l ţeasă. Nu acesta este lucrul uimitor, ci faptul că această cergă devine parte integrantă a familiei, pe ea concepându-se cei doi băieţi şi tot ea fiind cea care o însoţeşte pe doamna Maria dincolo de mormânt.

„Înainte de rest” este o proză de călătorie în care se observă, pe lângă calităţile de prozator şi cele de jurnalist ale lui Cornel Cotuţiu, care începând cu ora 11.30 consemnă, timp de câteva zile, traseul parcurs din Dealul Ştefăniţei prin Săcel, Săliştea de Sus, Dragomireşti, de fiecare dată centralizând acel „rest” de drum. Întâmplări incendiare petrecute de doi prieteni, scriitorul şi Mircea, care călătoresc cu cortul într-o aventură prin care descoperă frumuseţile de pe meleagurile lui Pintea Haiducul. Fiecare detaliu este surprins de lupa lui Cornel Cotuţiu, de la fondul sonor al Izei, care prin monotonia lui te încurajează la somn, până la arhitectura bisericilor. Urmează „Între paranteze”, o scriere care tulbură prin psihologia personajului central, Carmen Nălbaru, care refuză într-un fel de nepăsare moartea soţului ei, unul dintre minerii ucişi de explozie, după cum consemna un cotidian local. Dialogul dintre ea şi doctor la morgă este întrerupt din când în când de flash-urile memoriei protagonistei, care retrăieşte poveştile de noroc cu soţul ei într-o îmbrăţişare ca un ritual al vieţii. Frica de moarte o duce spre agonie, cuvintele „lasă-mă să mai trăiesc” fiind sugestive în acest sens.

În „Un album refuzat” suntem părtaşi la povestea dramatică a elevei Ana, rămasă orfană de părinţi, dar şi de bunică, pe care naratorul încearcă să o pozeze într-o excursie. Observă de fiecare dată că la pozele cu clasa tânăra nu răspunde prezent. Lipsa din cadru îl face pe autor să cerceteze cu amănunt acest fapt. Astfel, află că familia Anei se stabilise în Huedin, acolo unde s-a născut şi ea. La 12 ani, tata face infarct, iar Ana, împreună cu mama, specialist în chirurgie ORL se mută la Bucureşti. La nici un an moare şi mama, astfel încât ajunge în grija bunicii din Ardeal. Bunica, un personaj fabulos, fotograf de meserie, o asaltează cu albumele dedicate celor dragi. Fiecare era construit într-un fel, astfel încât, pe o pagină separată era ultima fotografie a protagonistului înainte de moarte. Într-o zi, bunica îi spune Anei că vrea să-i facă şi ei un album, însă tânăra îşi cumpără un aparat foto şi îi face bunicii poze în somn. Gândeşte şi ea la fel albumul. Când îl vede, bunica rămâne surprinsă şi, din acest moment moartea este aproape. Îi adresează nepoatei plecată în excursie cuvintele „M-ai înfrânt” lăsate pe un bileţel. Interesant este faptul că proza se încheie prin prezenţa cu un buchet de narcise a scriitorului la mormântul Anei şi păstrarea unui plic adresat acestuia de tânără. Astfel încât familia se reîntâlneşte dincolo de viaţă întru moarte.

Tot despre moarte este vorba şi în proza „Un crap într-o familie tânără”, în care, primind un crap de 2,8 kg, tânăra familie Nic şi Dochiţa se luptă cu fel şi fel de ustensile pentru ca peştele să poată fi pregătit pentru cină. În cele din urmă renunţă să-l omoare cu sadism, îl privează de orice apă şi în timp ce ei ascultau muzică, peştele îşi dă duhul.

„Un preţ ascuns” este istoria fetiţei familiei Voichiţa şi Grigore, care în schimbul sănătăţii unicului lor copil promit episcopului construire unei biserici în cătunul Crăciunel. Un sat cu nume predestinat, care va avea o bisericuţă cu hramul Sfântul Nicolae, sfinţită de însuşi episcopul locurilor. Drama vine din obsesia pentru un iepuraş, un lait motiv al durerilor fetiţei care duce, în ziua sfinţirii, atunci când un curcubeu se arată pe cer, la trecerea acesteia spre veşnicie.

Ultima proză din acest volum este „Propunere de recuperare”, în care descoperim povestea tânărului Dinu, îndrăgostită de asistenta Cozăplac. Poveşti universitare întru aşteptarea unui octombrie al împlinirii dragostei.

Volumul este însoţit şi de un interviu în care Cornel Cotuţiu se destăinuie Mihaelei Solomon, astfel aflăm reţeta scriitorului veritabil, un cumul de trebuinţe: talent, vastă lectură, inspiraţie, curajul de a căuta forme proprii de exprimare, perseverenţă, sacrificiu, noroc, un dram de nebunie, iscusinţa de a te comunica pe tine însuţi. Cornel Cotuţiu mărturiseşte că se inspiră din preajma prezentului şi viaţa care a devenit istorie şi că primul model de viaţă i-a fost profesorul Petru Săplăcan, tatăl poetului Radu Săplăcan.

O carte ca o îmbrăţişare, în care propriile sentimente ale autorului sunt integrate în fiecare proză, astfel încât reţeta nu are cum să fie decât una de succes.