Banii mulţi şi neamul prost

Bogăţia, ca traseu corect, îl face pe autorul ei discret şi echilibrat. Neamul prost însă, văzându-se bogat peste noapte pe căi dâmboviţene, simte o aprigă nevoie să se dea mare, să se dea rotund, vai cine este el, vrea cu tot dinadinsul imagine, o imagine a lui puternic mediatizată, să se vorbească despre cum se scaldă el în bani, despre maşinile lui năzdrăvane şi zecile de camere ale megavilei sale. Apariţiile la televiziune a neamului prost îi provoacă acestuia o păcută gâdilare a orgoliului, se simte superior, îşi permite nerozii, adică vorba de spirit în cutiuţa sa craniană. Neamul prost se vrea filmat, televizat live dacă se poate şi ce nu se poate, cu bani, să-l vadă lumea la masă, în maşină, la vorbe de duh, la chef şi chiar în grupul sanitar poleit cu aur. Nătărăi în primitivă trufie, sclifosiţi până-n vârful degetului mare de la picior, ei consideră bogăţia jefuită drept pecetea omului ales de soartă, la care se adaugă un tupeu de iniţiativă drept inteligenţă creatoare. Neamul prost se dă cult, deşi n-a citit cinci cărţi în viaţă, are bibliotecă cu sute de cărţi în piele fină, tablouri celebre, piese de artizanat africane şi asiatice, dă seri culturale în care confundă aplauzele cu respectul. Neamul prost blufează în generozitate, în acte de filantropie puternic mediatizate. Merge şi la Biserică şi-şi face crucea până la pământ, mulţumindu-i Domnului pentru pântecele lui sofisticat.
Şi mereu se plictiseşte. Viaţa devine prea plafonată, sătulul se satură şi tânjeşte după alte senzaţii. Că doar îşi permite.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5