Ce este panteismul

Panteismul este o concepţie filosofico-religioasă care susţine că Dumnezeu şi natura sunt două realităţi identice, adică substanţa lumii este Dumnezeu, tot ce există este Dumnezeu sau Dumnezeu este totul. Panteismul înlătură dualismul spirit-materie şi-l înlocuieşte cu monismul-unul singur-o singură substanţă sau o singură realitate. Noi percepem prin simţuri, moduri de existenţă şi manifestare a aceleiaşi substanţe. Panteismul acosmistic reduce lumea la Dumnezeu, adică tot ceea ce există în lume, materia şi viaţa se pierd sau dispar în Dumnezeu, cu alte cuvinte tot cosmosul se pierde în Dumnezeu. Panteismul pancosmic spune că singura realitate este lumea materială, iar Dumnezeu se confundă în ea.
Dacă vom căuta originea panteismului o vom găsi în filosofia orientală, iar ca formă religioasă, în religia indiană. Panteismul se găseşte la baza brahmanismului şi hinduismului. În Europa primele forme panteiste apar în Grecia, la şcoala elenă şi la stoici, adică raţiunea universală pătrunde şi străbate tot ce întâlneşte în cale. După ce apare creştinismul, forme ale panteismului le găsim în neoplatonism. În secolul trei după Hristos filosoful Plotin creează monismul spiritualist, ideea centrală fiind că totul se găseşte în Unul. În creştinism au existat unele erezii panteiste, cum ar fi gnosticismul şi maniheismul. Idei panteiste găsim la Spinoza, Giordano Bruno, Hegel, Fichte, Schelling. Cu toate acestea Hegel a avut multe obiecţii împotriva panteismului, după el, Dumnezeu este „gândirea care se găseşte pe sine în chip absolut.”
Panteismul este o concepţie filosofico-religioasă greşită, fie şi numai pentru faptul că încalcă principiul contradicţiei, una dintre axiomele gândirii logice, căreia aceasta i se supune cu necesitate. Adică X nu poate fi în acelaşi timp egal cu Y şi cu non Y, aşadar lumea nu poate să fie identică cu ea însăşi şi cu Dumnezeu în acelaşi timp şi nici materia nu poate fi şi materie şi spirit în acelaşi timp.