Ceauşescu: „de unde mă cunoşti, tovarăşă?...”

Se ştie că în toate judeţele, conducerea de partid minţea cum putea mai bine pe tovarăşul secretar general, inducându-i ideea că toate merg ca pe roate, prin străduinţa lor personală, desigur. Că ştia sau nu ştia tovarăşul despre aranjamentele fabulos de mincinoase ale celor de la judeţeană e o problemă care nu s-a lămurit complet nici până azi. Fapt e că de pildă plimbau nişte exemplare mai arătoase de vaci, oi şi alte animale, spre ase arăta starea strălucită a betelului. Dar şi azi se întâmplă nu mai puţin asemenea ticăloase lucruri, când- scriu ziarele- turme de oi şi vite sunt plimbate dintr-un judeţ în altul, solicitând fonduri europene...că minciuna şi ticăloşia n-au murit când a venit democraţia pe plaiurile mioritice, ci dimpotrivă, mai bine hălăduieşte.
Să ne întoarcem însă la Nicolae Ceauşescu, care, tot umblând de prin judeţul Vaslui la Arad şi de acolo în Maramureş, zice-se că ajungând la un gostat din Craiova, i se prezintă o mândreţe de vreo patru vaci superbe. Astea privesc neobişnuita şi fastuoasa suită, iar una din grup mugeşte tandru şi se apropie de conducătorul de partid şi de stat, dând din cap aproape prietenoasă.
-Tovarăşa-zice Ceauşescu- ne cunoaştem de undeva?
-Cum să nu? zice vaca.Şi dumneavoastră pare că mă cunoaşteţi...că m-aţi văzut la Zalău, la Medgidia, la Covurlui, la Buzău şi la Codlea...