Conf. Univ. Dr. Marcel Muntean: Paraclisul „Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul”. Spitalul Județean de Urgență Bistrița

Paraclisul cu hramul „Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul”, amplasat în incinta vechiului Spital Comitatens din Bistrița, de pe strada Alba Iulia, face parte din amplul proiect dezvoltat de mulți ani de către Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului și dat spre coordonare Prof. Dr. Mircea Gelu Buta, proiect care încearcă spiritualizarea actului medical prin asumarea identității creștine a celor ce trudesc la căpătâiul omului aflat în suferință.
În luna aprilie 2013, ÎPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei Andreicuț, împreună cu consilierul episcopal Claudiu Grama, protopopul Alexandru Vidican, președintele Consiliului Județean Bistriţa-Năsăud, Emil Radu Moldovan, directorul Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa, Prof. Dr. Mircea Gelu Buta, medici, cadre medicale şi pacienţi, au pus piatra de temelie pentru paraclisul cu hramul „Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul de la Eghina”, protectorul bolnavilor de cancer.
Structurat pe un plan dreptunghiular, cu absidă pe latura de est, paraclisul este așezat în frumosul parc de incintă, completând armonios vechea construcție spitalicească, ridicată la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Într-un program iconografic restrâns, pictorul Sorin Albu, dimpreună cu soția sa, Niculina, și ucenicul Dănuț Timiș au ales să reprezinte doar câteva scene biblice și de tradiție, alături de chipurile semnificative din istoria mântuirii.
Altarul are o structură simplă. În partea superioară, este prezentă Maica Domnului Orantă cu Hristos figurat într-un medalion. Doi Sfinți Arhangheli, purtând însemnele numelor Mihail și Gavriil, stau cu capetele plecate, cu corpul înclinat și cu mâinile întinse în gest de rugăciune.
Dedesubtul lor, Hristos tronând și binecuvântând, ne privește binevoitor din concă, având în jurul Său doi Heruvimi. De o parte și de cealaltă a Sa sunt rânduiți, în chip de liturghisitori, Sfinții Ierarhi: Nicolae al Trimitundei, Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Grigorie de Nazians. În partea de sus și simetric, două siluete ale Serafimilor ne întâmpină cu toiaguri și tăblițe pe care se pot citi cuvintele: Agios (Sfânt).
La trecerea spre cupolă, este pictată Sfânta Mahramă, în timp ce în conca ei este înfățișat Hristos Pantocrator, binecuvântând din înaltul cerului. Tamburul e străpuns de opt ferestre ce sunt ritmate de alți opt Heruvimi și de tot atâtea figurări ale Tronurilor. Cei patru pandantivi sunt destinați Sfinților Evangheliști: Matei, Marcu, Luca și Ioan, zugrăviți doar bust, pe fondul de culoare albă. Pe arcele de trecere spre sud și nord, se găsesc tot în forme circulare, câte trei Prooroci: Daniel, David și Iona, urmați pe latura opusă de Aaron, Zaharia, Samuil. Tot în partea de sus, spre vest, într-un nimb, a fost redat Sfântul Ioan Botezătorul cu aripi. Pe cele două laturi reapar Heruvimii cei cu mulți ochi.
Pe peretele de sud, în partea superioară, două scene evanghelice ne impresionează: Buna Vestire și Hristos vindecând pe soacra lui Petru, în vreme ce, la baza lor, se disting siluetele Sfinților: Nectarie Taumaturgul, Pantelimon, Ermolae și Alipie.
Pe peretele nordic, sus, sunt vizibile compozițiile: Iisus și femeia Samarineancă și Hristos tămăduind femeia cu scurgere de sânge. Dedesubtul lor, șirul sfinților începe cu Sfânta Ana cu Maica Domnului Pruncă, se continuă cu Paraschiva și cu Filofteia, finalizându-se cu Sfântul Simeon Stâlpnicul.
Peretele de vest este dominat de ampla redare a Adormirii Fecioarei. În cele două părți se află zugrăvite alte două teme: în dreapta, ierarhul locului blagoslovind, iar în stânga, două grupuri în care îi recunoaștem pe cei trei sfinți tamăduitori: Nectarie, Ermolae și Pantelimon, precum și pe cei cinci medici ce îl au în mijlocul lor pe doctorul ctitor. Ei apar cu veșminte în întregime albe, purtând la gât semnul distinctiv al profesiei, stetoscopul.
Iconostasul, din cărămidă ritmată cu benzi de ciment, deține principalele icoane domnești: Maica Domnului cu Pruncul și Hristos Pantocrator. Ușile împărătești, pe cele două canate, prezintă compoziția Bunei Vestiri, iar cele diaconești, pe Sfinții Mihail și Gavriil în odăjdii de sărbătoare.
Întregul ansamblu e unitar, figurile se definesc și se detașează pe fondul albastru intens, cu valențe bizantine. Acesta, de valoare închisă preponderent, e în contrast cu albul ce se află în proporții reduse, alături de roșu și de ocru. Prețiozitatea portretelor individualizează lucrarea, ce se definește ca una cu deschidere spre arta monumentală, contemporană.
Privind arhitectura și pictura paraclisului, gândul nostru se îndreaptă ca o rugăciune spre Dumnezeu, căruia Îi aducem slavă și mulțumire. Lăcașul de cult sfințit a devenit concomitent darul oamenilor adus lui Dumnezeu și darul lui Dumnezeu dăruit oamenilor.
„Căci mergem către Răsărit şi către altar şi ne răpim cu dumnezeieştile cuvinte şi cântări ca şi cu nişte nori, în văzduh, în Biserica cea mai dinăuntru, întru întâmpinarea Domnului Care ne-a ridicat pe noi suindu-Se la cer şi gătindu-ne nouă cale ca pururea să fim cu El” (Sfântul Simeon al Tesalonicului).