Corina Negrea – Zborul păsării albastre!

O surpriză plăcută ne face poeta Corina Negrea, din Bistriţa, originară din Turda, pe care am cunoscut-o cu prilejul întâlnirilor de 10 ale Societăţii Scriitorilor Bistriţeni „Conexiuni”, cu volumul de debut în poezie, frumos şi proaspăt, intitulat „Zborul păsării albastre”, apărut la Editura Anamarol din Bucureşti. O carte de poezie sinceră, plină de emoţie şi sentiment, de talent, onestă şi onorabilă.

         O poetă ariană, blondă cu ochi albaştri, din rasa albă a poeţilor, ce aştepta cuminte pe holurile elegante ale Palatului Culturii, ea însăşi frumoasă, elegantă, delicată, feminină şi misterioasă ca o eşarfă cu ochi albaştri sau dacă vreţi, ca o Pasăre Albastră! De unde să bănuim noi că poeta, în nopţile cu lună plină, ducând cu ea prin lumea terestră doruri grele, emoţii şi sentimente generoase. Poeta se transformă într-o delicată şi puternică Pasăre Albastră, luându-şi zborul spre stelele şi cerurile infinite! E un mister pe care Corina Negrea, un secret genetic, îl păstrează doar iniţiaţilor, prieteni-poeţi” Mierea Păsării Albastre, dorul Păsării Albastre sunt magice, ritualice, pline de sevă, de dragoste, de zâmbet inocent, copilăresc, de o iubire necondiţionată, de o sinceritate şi o puritate neobişnuite pentru piaţa de consum şi de vânzări şi cumpărări care este lumea oamenilor căzuţi, lumea contemporană. Astfel că, poeta este obligată să ducă o viaţă, cel puţin dublă, Corina Negrea, poeta, descifrată doar de iniţiaţi, cum spuneam, şi Corina Negrea, omul, femeia obişnuită, casnică, mergând zi de zi la serviciul unui post tv şi la cumnpărături, luând autobuzul ori taxiul până la locuinţă, la bloc, asumându-şi şi responsabilitatea unei fiice iubite, trăitoare la Cluj-Napoca şi absolventă de litere, engleză-finlandeză. Cam acesta este o parte din povestea Păsării Albastre.  Aşteptând un zburător.

         Managerul editurii bucureştene „Anamarol” ce i-a organizat Corinei Negrea şi o lansare la Biblioteca Metropolitană din Bucureşti, Rodica Elena Lupu, scrie, sugestiv, într-o scurtă prefaţă: „La apariţia primului volum de poezii „Zborul păsării albastre”, autoarea se apropie cu emoţie de lumea scriitorilor, oameni înzestraţi cu o forţă mai puţin cunoscută, cu harul de a îmbrăca în frumoasele straie ale cuvântului şi de a reconstrui formele vieţii pe care o trăim sau numai ne-o închipuim. Existenţa este una singură, dar cu infinite forme. Bucuria revelaţiei pe care ne-o dă literatura nu poate să fie suprimată de raţiune, nici raţiunea nu e lipsită de trăiri şi de emoţii intense.

         Valoarea creaţiei constă în varietatea ei, în diversitatea nemărginită a lumii. Ea oferă şansa de a face exerciţii pentru acurateţea ideilor şi, în acelaşi timp, oferă condimentul vieţii. Paginile care urmează sunt invitaţia pe care o face Corina Negrea de a pătrun de în universul gândirii şi al trăirilor cu încărcătură emoţională. Acestea s-au aşternut în versuri între frumos şi mister, real şi imaginar, sperând că lectura lor va fi savurată de cititori. Pe drumul vieţii apare dragostea, vise împlinite, un impas, o cădere. Teme dorminante, în vreme ce ele vibrează de numeroase alte teme existenţiale, nimic din ceea ce-i omenesc nelipsindu-i autoarei. Las cititorilor cărţii bucuria de a le descoperi singuri”.

         Ne alăturăm şi noi preambulului editoarei cărţii „Zborul păsării  albastre” de Corina Negrea, o carte de poezii sinceră, pură, inocentă, plină de sentimente şi emoţii, de doruri şi de dragoste, dovedind sensibilitate şi talent, har şi înzestrare lirică, un volum scris pe linia poeziei în ritm tradiţional, adică cu rimă, probabil că va urma şi un volum de poezii în vers alb, iar de pe coperta a IV-a a volumului, unde ne întâmpină cu o privire şi un zâmbet, surâs şăgalnic, Corina Negrea, reproducem versurile, oarecum emblemă, ce ne-ar oferi o cheie de lectură a poeziilor domniei sale:  „Când aripi se deschid spre un nou zbor,/ Aşezi momente dragi pe fila amintirii,/ Spunând cu nostalgie că totu-i trecător,/ Şi tot ce e trecut, sortit e nemuririi!” Pasărea Albastră, alias Corina Negrea, este o romantică întârziată în plin secol 21, pornit pe drumul cuceririi paşnice al cerului. Lumea terestră o face cu rachete, dar şi cu poezie, cu ştiinţa cuvântului, a literaturii, nu-i aşa „La început a fost cuvântul!”. Dincolo de hainele autobiografice, ca un prim pas pe tătâmul zânelor, al cerului şi al poeziei, poeta Corina Negrea dă impuls, magnetism şi electricitate din propria-i fiinţă, suflet, spirit şi trup, pregătirii de zbor spre infinit, deocamdată doar cu puternice, misterioase şi nonterestră imaginaţie.

         Exemplificăm cu poezia „Zborul păsării albastre”, pe care o reproducem integral: „Când aripi se deschid spre un nou  zbor,/ Aşezi momente dragi pe fila amintirii,/ Spunând cu nostalgie că totu-i trecător,/ Şi tot ce e trecut, sortit e nemuririi!/ Aşez momente dragi pe fila amintirii/ Şi retrăieşti aievea clipe de bucurie./ O lacrimă de-apare pe geana întristării/ Cu zâmbete o ştergi, şi cu melancolie./ Şi spui cu nostalgie că totu-i trecător,/ Că alte noi ferestre ţi se deschid în cale,/ Alte poteci se-aştern sub pasul tău uşor,/ Sub pod de curcubee, în unduiri domoale./ Şi tot ce e trecut, sortit e nenumirii!/ Spunând cu nostalgie că totu-i trecător,/ Aşez momente dragi pe fila amintirii/ Când aripi se deschid spre un nou zbor...”. Asistăm parcă la renaşterea Păsării Phoenix din propria-i cenuşă!

         Am intrat parcă în lumea mirifică a unui jurnal de adolescenţă, unde mereu se deschid şi se închid ferestre de către un v ânt al timpului, poeta Corina Negrea este născută şi nu făcută, este o poetă naturalis şi nu o poetă arifex, artificială, senzuală şi directă, cu emoţii şi simplitate feminină, omenească, firească, citând câteva titluri din cuprins, lectorul pătrunzând în universul Păsării Albastre, pe tărâmul său mirific, al dragostei şi iubirii cristice, necondiţionate. Voi fi, Tu, cheamă-mă! Iubite, Tristeţea-i efemeră, Tăcere şi cuvânt, Senin umbrit, Scrie-mi pe încheietura mâinii, Aş vrea, mamă, Să-mi fii, Cuvânt şi simplitate, O carte, alte file, Paşi în suflet, Nu am multe-n lumea asta, Simt uneori, Şi vei veni, Am dăruit, am aşteptat, Privesc spre cer ş.a.m.d.

         Doar lecturând aceste titluri pentru a reconstitui viaţa, biografia poetei Corina Negrea şi a Păsării Albatsre care este! Zborul Păsării Albastre e în desfăşurare, în infinit! Noi l-am văzut, l-am simţit pe un cer albastru, imens, pur şi sincer şi cu o aripă  albastră a ei am scris din călimara timpului, cu emoţie, aceste rânduri-gânduri – gânduri spre nemurire!