DE CE S-A ÎNTRUPAT FIUL LUI DUMNEZEU

Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi (In. 1, 14), pentru a ne împăca cu Dumnezeu. Sfântul Apostol Ioan spune: Dumnezeu ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre (I In. 4, 10). Iar Sfântul Grigorie de Nyssa afirmă: Firea bolnavă avea nevoie de doctor, firea căzută avea nevoie de ridicare, firea moartă de înviere; închişi în întuneric aveam nevoie de lumină, robi de eliberare. Toate le-am primit prin Hristos.

Cuvântul S-a făcut trup ca să cunoaştem dragostea lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Ioan spune: Dumnezeu atât de mult a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat pentru noi, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică (In. 3, 16). În Betleem, Iubirea divină coboară pe pământ, iar pe Golgota, braţele lui Iisus îmbrăţişează omenirea ca să o înalţe din vremelnicie în veşnicie.

Cuvântul S-a făcut trup pentru a fi modelul nostru de sfinţenie. Mântuitorul Hristos este Modelul Fericirilor şi Norma Legii Noi. El ni se adresează clar: Pildă v-am dat vouă !(In. 13, 15); Învăţaţi-vă de la Mine !(Mt. 11, 29). Pe Muntele Tabor, Dumnezeu Tatăl privind spre Fiul Său preaiubit le porunceşte ucenicilor lui Iisus: Pe Acesta să-L ascultaţi (Mt. 17, 5).

Cuvântul S-a făcut trup pentru a ne ajuta să ne îndumnezeim, să dobândim desăvârşirea. Sfântul Irineu de Lyon şi Sfântul Atanasie cel Mare ne arată că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om pentru ca omul, intrând în comuniune cu Cuvântul şi primind înfierea divină, să devină fiu al lui Dumnezeu. Prin harul Sfintelor Taine, omul se îndumnezeieşte, devenind părtaş firii dumnezeieşti (cf. II Pt. 1, 4).

Auzind motivele Întrupării Fiului lui Dumnezeu, putem înţelege misterul Betleemului care conferă lumii sens şi fericire, cum glăsuieşte colindul: Că pe cer S-a arătat / Un Luceafăr de Împărat / Stea, cometă strălucită, / Pentru fericiri menită. / Iată, lumea că'nfloreşte, / Pământul că'ntinereşte. Într-adevăr, din acel moment al plinirii vremii, am fost răscumpăraţi din robia păcatului şi ni s-a acordat calitatea de fii adoptivi ai Tatălui ceresc (cf. Gal. 4, 4-7).

Înţelegând taina Întrupării, se cuvine să ne străduim ca în centrul atenţiei şi preocupărilor noastre să fie Hristos, Care ne-a arătat o iubire nemărginită prin coborârea Sa la neamul omenesc. Să nu iubim lumea cu lucrurile ei pieritoare, ci să fim interesaţi de cele viitoare, ce încă nu se văd (cf. II Cor. 4, 18). „Văzând minunata întrupare a lui Dumnezeu, să ne înstrăinăm de lumea cea deşartă şi mintea spre cele dumnezeieşti să o suim, că pentru aceasta Dumnezeu S-a pogorât pe pământ, ca să ne ridice pe noi la ceruri” (Acatistul Mântuitorului, Condacul 8).

† Irineu POP-BISTRIŢEANUL

Episcop-vicar