Despre actualitatea lui Coşbuc

Pledând cu consecvenţă pentru permanenţa lui Coşbuc în rândul cititorilor de toate vârstele, prof. univ. Gavril Istrate consideră forţată părerea că această poezie „şi-ar fi pierdut actualitatea”. Argumentele sale sunt prezentate pe larg într-un studiu minuţios întocmit pe care şi-l intitulează „Coşbuc - în ultimii 50 de ani”. Cartea este dedicată „ţăranilor de pe Valea Someşului, cei mai entuziaşti admiratori ai poetului ridicat dintre ei”.
Fiind convins că poezia lui Coşbuc continuă să stârnească interesul cititorilor şi se reeditează în permanenţă, Gavril Istrate face investigaţii în rândul librarilor, colindă cele mai renumite biblioteci şi anticariate din ţară, se adresează unor colegi şi prieteni din diferite oraşe pentru a-i trimite tot ceea ce au referitor la Coşbuc, îşi foloseşte biblioteca personală, care este deosebit de bogată şi, după mulţi ani reuşeşte să înmănuncheze aceste date într-un studiu ce se dovedeşte mai mult decât util şi evidenţiază popularitatea lui Coşbuc, nu numai în zona Năsăudului, ci în întreaga ţară.
Poetul, care de-a lungul anilor a cunoscut remarcabile aprecieri din partea unor oameni de seamă ai culturii româneşti este prezent şi astăzi în librării, se cumpără în continuare, iar în biblioteci se simte tot mai mult nevoia de poezia lui Coşbuc.
Cu răbdarea de invidiat a omului de ştiinţă şi a cercetătorului împătimit de creaţia poetului năsăudean, Gavril Istrate reuşeşte să întocmească o bibliografie impresionantă a operei lui Coşbuc, care numără peste 250 de ediţii. Apropierea lui sufletească de poetul „formelor perfecte” este concretizată şi prin 30 de articole proprii care au apărut în răstimpul celor 50 de ani în reviste prestigioase din ţară. Dacă la examenul de admitere în facultate, subiectul la alegere „un poet preferat” a fost pentru el Coşbuc, teza lui de doctorat a avut aceeaşi temă: „Limba poeziei lui George Coşbuc”, susţinută la 27 iunie 1949 sub conducerea academicianului Iorgu Iordan.
Studiul său „George Coşbuc - în ultimii 50 de ani” nu este numai o radiografie a permanenţei poetului, ci şi un prilej de-a afla câteva inadvertenţe care se manifestă în editarea operei sale. Autorul descoperă numeroase greşeli în ceea ce priveşte transcrierea textelor lui Coşbuc. Multe ediţii au scăpat din vedere că trebuie respectată integritatea operei. De pildă, în ediţia „ Balade şi idile”, apărută în Editura „Helicon” din Timişoara, 1994, apoi în 1997, lipsesc nouă strofe din poezia „Moartea lui Fulger”, sau unele cuvinte din poezia lui Coşbuc sunt schimbate, dându-le alt înţeles, ceea ce înseamnă că există o mare nepăsare şi o lipsă de respect faţă de autor. Greşelile de tipar şi de altă natură cresc în fiecare tipăritură nouă. Se pare că editurile n-au avut alt scop decât cel comercial.
În poezia „Mânioasa”, de exemplu, cuvântul „laz” este confundat cu „iaz”, aşa cum scria editura amintită mai înainte: „Eu mergeam la plug în iaz”. Substantivul în cauză, folosit de Coşbuc, aşa cum explică renumitul filolog Gavril Istrate, este „laz”, al cărui înţeles este acela de loc defrişat de pădure şi transformat în păşune, ogor, pământ arabil. S-ar putea ca editorul, ca şi tipograful să nu fi cunoscut cuvântul „laz” şi din neatenţie să-l fi confundat cu „iaz”. Dar trebuie să presupunem, spune autorul acestui studiu, că el nici n-a citit textul, căci altfel şi-ar fi dat seama că nu poate intra în apă cu plugul, că nu poţi ara în apă.
Într-o altă ediţie, cea din 1996 „George Coşbuc” Bistriţa, numele poetului este mutilat pe nouăzeci de pagini: GOERGE în loc de GEORGE. Nerespectarea integrităţii textului, a corectitudinii lui sunt de fapt aspecte care se manifestă în general la multe din editurile noastre într-un mod ridicol, dacă se poate spune aşa, cum se întâmplă într-o traducere a poeziilor lui Coşbuc în limba poloneză. Gavril Istrate aduce spre exemplificare o poezie foarte cunoscută de cititori intitulată „Cântec”, pe care o repune în româneşte: „A venit din pădure un lup rău / A străbătut în fugă, o bună bucată din sat / Pentru a răpi şi a duce în vizuina sa / Pe copiii care mint”.
Coşbuc este un poet al frumuseţii şi al expresivităţii, fapt pentru care cititorii îi gustă cu plăcere poeziile şi nu există un an, din 1950 încoace, în care să nu fi apărut o ediţie sau o carte despre opera lui.