Dumitru Munteanu, istoric al Văii Someșului-Poarta de Aur

Scriitorul bistrițean Dumitru Munteanu a publicat, în 2020 luna august, la editura George Coșbuc din Bistrița pe care o manageriază, trei volume care sunt dedicate Văii Someșului, urmărită pe o perioadă de aproape 1.000 de ani. Numele comun al celor trei volume este Poarta de Aur, volumul I fiind intitulat- Luptele Someșenilor din Districtele Rodnei și Năsăudului cu Sașii Bistrițeni, și având temă, disputa pentru resurse: terenuri cultivabile, păduri, pășuni etc. Colonizați pentru apărarea graniței de răsărit a provinciei Transilvania, coloniștii erau și contribuitori importanți la visteria regilor Ungariei care controlau parțial vechea provincie romană. Având de partea lor regalitatea maghiară, sașii erau teoretic avantajați în disputa cu locuitorii Văii Someșului și numai îndârjirea, spiritul de dreptate al autohtonilor, stăpân dintotdeauna ai ținutului, i-au făcut să lupte, să reziste și să păstreze ceea ce era lor sau să nădăjduiască în recuperarea celor furate. Luptele au fost seculare, numărul someșenilor care s-au opus, greu de redat. Îl amintim ca exponent, ca erou al zonei, pe Ștefan Cute Nimigeanul din Feldru, un un bărbat neînfricat, cum, firește, au mai fost mulți.
Nu sunt de neglijat malversațiuni pe care sașii le-au făcut cu regalitatea maghiară pentru a dobândi privilegii, autorul citând modalități de îmbunare a lui Matei Corvin.
Volumul al doilea - Revolta Districtului Românesc al Văii Rodnei - urmărește cu stăruință momentele semnificative ale luptei ,,valahilor” pentru drepturile lor, îndeosebi în perioada imperială. La pagina 220, autorul scrie: ,, În Feldru, a zis Ștefan Nimigean, că primarul orașului e tâlhar și că nu va merge la guberniu unde nu se isprăvește nimic, și direct la Viena de unde se va întoarce cu scrisoare.”(...) ,,Satele districtului valah după multe deliberări au desemnat pe Ștefan Nimigean din Feldru, Irimie Bucșa din Mocod, Pașcu din Zagra și pe Ion Apopii din Telci, care să călătorească la Viena spre a promova cauza contra magistratului și a publicului orașului.” Deci Viena a rămas ultima redută a speranței pentru o dreaptă soluționare a cauzelor din numeroasele localități detaliat prezentate de autor. Amintind că locuitorii Văii Someșului nu erau iobagii nimănui și ,,...regele Matei Corvin, le-a dăruit satele românești spre administrare fiscală și ale cărui cerințe și sarcini privind libertatea românilor din cele 23 de sate nu le-au îndeplinit, susținând mereu, de a lungul sutelor de ani drepturile lor de stăpâni peste populația românească iobăgită în mod fals, cu încălcarea drepturilor menționate de Matei Corvinul”(pagina 504). Se poate bănui și din această prezentare succintă că relațiile între cele două etnii în ce privește posesiunea unor bunuri disputate erau deosebit de aspre.
Cel de al treilea volum al Porții de Aur este sub intitulat Economia Țării Someșului Mare 1100- 1800. ,,Bogată, având toate formele de relief ce permit unui popor o dezvoltare și o viață în belșug…(...) cununa Munților Carpați, arhiplină de aur, argint și alte bogății minerale, ape tămăduitoare, păduri nesfârșite, dealuri și câmpii productive...”, Țara Năsăudului era neîndoielnic ispititoare din timpuri vechi.
Dumitru Munteanu face mai întâi un excurs în istoricul economiei Daciei romane, apoi se referă la vremea de glorie a orașului Rodna, urmărind-o în perioada regalității maghiare, a stăpânirii austriece - a perioadei de existență a Regimentului de graniță - , neîndoielnic, unul al ordinii în diverse și destule cazuri. Este analizată, cu aplicație, economia secolelor cuprinse între 1.100 și 1854, autorul fiind atent la ceea ce a însemnat exploatarea minieră la Rodna bogată în aur, argint și alte metale aducătoare de mare profit în epocă, apoi la exploatarea lemnului, și acesta, o bogăție importantă a zonei care a adus la dezvoltarea unei industrii cu mijloacele tehnice ale fiecărei vremi. Administrarea pădurilor era una dintre preocupările cele mai importante ale comunităților care aveau în posesiune munții folosiți și pentru pășuni. Volumul cuprinde referiri la reglementări legale ale activității economice, la fiscalitate și laturi ale activității sociale subsecvente, ca de pildă învățământul, socotit foarte important și care s-a sprijinit în perioada imperială pe tendința ,,iluministă” a Vienei, în opoziție cu discriminarea seculară din Transilvania, unde românii nu aveau drepturi politice, fiind socotiți ,,schismatici” din cauza credinței în Isus Hristos pe care o mărturiseau.
Cartea în trei volume, însumând circa 1300 de pagini, reprezintă o perspectivă proaspătă a unui scriitor - prozator, critic și istoric literar-, provenind din zona grănicerească Năsăud, și având o ascuțită percepție a desfășurării istorico-politice a ,,a pânzei vremii”. Cu o frază frumoasă, o credibilă logică a citirii evenimentelor și documentelor, autorul reușește o carte de interes în primul rând pentru specialiști, dar și pentru iubitorii istoriei ca poveste a Țării Năsăudului.
Este cartea unui scriitor matur, cu conștiință cetățenească și a istoriei, interesat de ce s-a întâmplat și de ce se întâmplă în locul în care trăiește și în toată țara românească. Amatorii de ,,răpușâie”, vor înțelege că în carte nu se plătesc polițe morților de acum șapte, opt, trei secole, nu se face istorie contrafactuală, ci se expun fapte, documente, exact cum stă bine unui demers matur, serios pe care-l reprezintă volumul.