După douăzeci de ani…

Cu o participare la vot peste media pe ţară, judeţul Bistriţa-Năsăud n-a obţinut niciun mandat de europarlamentar. Plăcintele electorale au fost împărţite la Bucureşti, iar candidaţilor din partea locului, când le-a venit rândul pe liste, nu le-a mai rămas nicio firimitură. Fireşte, nimeni nu s-a supărat şi n-a protestat. Aşa-i în democraţie, cei din frunte îşi fac plinul, cei de pe la coadă se uită şi sunt felicitaţi că s-au luptat ca fruntaşii să aibă râvnitele bucăţele. În cazul nostru e vorba de o indemnizaţie de vreo şase mii de euro, la care se adaugă şi se tot adaugă, cel puţin încă o dată pe atâta, tot felul de sporuri şi facilităţi. De, obrazul subţire cu cheltuială se ţine. Şi nu-i este dat oricui să-l aibă. El se câştigă prin concurenţă şi abilităţi. Românii au învăţat cu destulă dificultate aceste criterii de selecţie specifice economiei de piaţă.

Avertismentul lui Silviu Brucan, dat la începutul anilor ’90 ai veacului trecut, a prins contur. Afirmaţia făcută atunci, după evenimentele din decembrie 1989, cum că vor trebui să treacă vreo două decenii până când societatea românească să intre în matca democraţiei, i-a iritat pe mulţi la vremea respectivă, fapt ce i-a adus porecla „Oracolul din Dămăroaia”. Evaluarea sa s-a dovedit însă, în bună parte, corectă. După douăzeci de ani, România a participat, alături de celelalte state membre ale U.E., la primele alegeri europarlamentare. Este un mare pas înainte făcut de ţara noastră în consolidarea statutului său de membră cu drepturi depline a U.E. Numai că, după euforia alegerilor şi gâlceava învingătorilor, a venit şi momentul duşului rece.

Oficial, cu căţel şi purcel, România a intrat în recesiune. Slabele semne de revigorare din lunile aprilie şi mai au încetat şi vom încheia al doilea trimestru tot cu o accentuată contracţie economică. Deci, şomajul rămâne în creştere şi tot mai multe unităţi productive şi afaceri sunt pândite de spectrul falimentului.

Preşedintele Traian Băsescu a considerat că e de datoria sa să ne avertizeze. Dacă situaţia nu se va schimba, iar încasările la buget continuă să scadă, spre sfârşitul anului nu vor fi suficienţi bani pentru salarii şi pensii. Acest reproş trebuie însă adresat atât premierului Emil Boc, cât şi coaliţiei de guvernare. După şase luni se vede cu ochiul liber şi din avion că ministrul Gheorghe Pogea, cel pus să administreze finanţele ţării, este o catastrofă. Îi ţine isonul ministrul economiei, Adriean Videanu.

După douăzeci de ani, românii învaţă regulile democraţiei, mai puţin pe cele ale supravieţuirii. Fără nicio legătură cu grijile lor, participarea şi avertismentele preşedintelui Traian Băsescu la şedinţa Guvernului Boc i-a supărat rău de tot pe partenerii de guvernare. Printre vocile indignate s-a detaşat, din nou, cea a lui Marian Vanghelie, care a lansat o nouă perlă „domnul Herodot”.

În locul măsurilor anticriză cu efect, avem parte doar de fumigene, mai rău decât la meciul pentru Cupa României la fotbal. După douăzeci de ani asta ştim să facem. Cu măiestrie uneori.