Elemente de limbă și stil în proza scurtă a Nadiei Urian

          Nadia Urian a depășit de multă vreme faza debutului  literar cu proza scurtă, aflându-se la cea de-a patra carte prin care tezaurizează realitatea cotidiană a satului  ardelean. Familiarizată cu această lume în care își desfășoară activitatea profesională, în calitate de dăscăliță, ea mută satul în paginile sale de carte, îi dă o nouă viață prin descrierile succinte, atractive și de mare sensibilitate sufletească. În cuvinte puține, dar cu un impact emoțional puternic, printr-o exprimare simplă și convingătoare, Nadia Urian conturează personaje care se integrează perfect în lumea din care provin. Spune ceea ce trebuie spus, fără înflorituri și decorații, într-un stil autentic și armonios încadrat în periplul său literar. Cele patru cărți poartă titluri sugestive prin tematica abordată : ,,Povești din sat ” și ,,Povești din sate ” emană trăirile și stările de spirit ale personajelor luate din această lume a ,,veșniciei”. Sunt oameni vii, cu psihologii aparte, păstrători de tradiții și obiceiuri care nu trebuie lăsate să piară. Nadia Urian reușește să ne reîmprospăteze memoria cu aceste valori, ne întoarce în spațiu și timp pentru a le face nemuritoare. Un anumit aer aduce aminte de Agârbiceanu sau de Rebreanu ”, spune prefațarorul cărții, Ioan Romeo Roșiianu și autoarea confirmă  apropierea  de arta acestor maeștri ai scrisului prin talentul de care dispune . Acțiunea povestirilor se desfășoară în sat, în lumina și înțelepciunea oamenilor simpli, cărora le acordă un privilegiu aparte. Cele 52 de povestiri din acest volum sunt ,,clișee ”sau ,,videoclipuri ” în cuvinte, sunt ipostaze ale vieții, în care, realul se îmbină armonios cu ficțiunea, ,,firescul cu banalul ”, umorul cu ironia, și toate se încheie cu tâlc, având  un profund caracter educativ în care se simte  formația sa pedagogică. Un număr însemnat de povestiri au ca subiect lumea școlii, iar personajele par a fi chiar discipolii autoarei: Florița din ,,Fagurii de miere ”, Lenuța din povestirea ,,La colibă ”, Nuțu din ,,Speranța ”, Gicu din ,,Taxa de...protecție ” , Dănuț din ,,Mușcătura ” și exemplele ar putea continua. Dar peisajul uman al cărții ,,Povești din sate ” nu se rezumă doar la acest domeniu, ci cuprinde o  sferă largă a vieții rurale, cu oamenii și îndeletnicirile lor : doctorul, preotul, învățătorul, rotarul, cojocarul, șoferul etc. Nadia Urian este stăpână pe mijloacele  tehnice ale narațiunii, pe care le împletește cu o fină analiză psihologică, iar faptele și întâmplările relatate nu sunt doar simple consemnări, ci adevărate bijuterii literare. O atenție deosebită o acordă limbajului folosit de personajele sale, îndeosebi al celor vârstnici, care se exprimă în graiul lor popular, dând culoare și expresivitate discursului narativ. Curiozitatea m-a îndemnat să urmăresc structura lexicală a acestor povestiri și am descoperit câteva aspecte specifice graiului popular din Ținutul năsăudean : forme ca ,,io” în loc de ,,eu ”, ,,cela” pentru,, acela ”, ,,da ” (da de unde ) în loc de ,,dar”, propoziții care încep cu adverbele ,,amu„  sau ,,apoi” , fără a avea un sens temporal précis, formule scurte ale verbului ,,a fi”, precum și folosirea unor tipuri de viitor popular, ,,oi face”, ,,oi merge” etc.  Foarte frecvente sunt și structurile  fonetice ale unor cuvinte . Vocala ,,i„  din conjuncția ,,și ”devine ,,î”, adică ,,șî ”,iar substantivele ,,Todosie”, ,,Sidor”, ,,Maxim ”, ,,ziuă ” sunt scrise și se pronunțate ,,Todosâie„ , ,,Sâdor ”, ,Maxâm ”, ,,zâuă”,  verbul ,,a zice ”este înlocuit cu ,,a zâce ”, ,,a putea ” cu ,,poci ”, a birui” a ,,bgirui ” , adverbul ,,abia ” cu ,,abge ” vocala ,,a” se transformă în ,,o ”, ca în ,,s-o dus”, ,,o plecat ” etc. Lecturile sunt presărate  cu multe expresii populare precum ,,dară ”, ,,bugăt„ ,,a aburca ”etc, ale căror structuri sinonimice au rolul de a indivualiza personajele, de-a nuanța vorbirea acestora. Din punct de vedere stilistic, proza scurtă a Nadiei Urian se remarcă printr-o putere evocatoare admirabilă, prin acuratețe și expresivitate, printr-un dialog dinamic, bine construit, în care ea însăși se integrează ca personaj cu un nume arhicunoscut și respectat : ,,Doamna învățătoare”. Intrarea în conținutul lecturii este directă și sugestivă, seamănă cu  prezentarea unui décor de scenă, făcută de un regizor plin de talent : ,, O curte mare, plină de lume… Lume tristă. Multă. ” sau :,, Excursie. Bucurie. Așteptare. Căutare. Entuziasm. Oameni, locuri, fapte, întâmplări… ”.Narațiunea are o căldură anume, este atrăgătoare, sensibilzează cititorul prin mesaj, prin coloritul ei emoțional. Enunțurile eliptice au un efect stilistic deosebit. Portretele creionate de autoare reflectă stările sufletești ale personajelor sale : bucurie, tristețe, fericire, îngrijorare, împlinire, eșec,  despărțire sau împăcare : ,, Mă uit la ea. Văd o femeie frumoasă, veselă, fericită. Are de ce. Acum le are pe toate. Mulțumire, visuri împlinite, bucurii. Râde ușor și răspândește în jurul ei veselie ”. ,, Macavei era mic și îndesat, cu ochi căprui, dinți albi și fața rotundă. Pe obraji avea pictați doi bujori mari. Zâmbetul făcea parte din chipul lui, fără să se silească să-l arate. Nimeni nu-l vedea vreodată supărat…” „Nadia Urian este scriitoarea cu largi disponibilități literare, care va duce peste timp spiritul tradițional al acestei lumi aflată într-o permanentă schimbare.