Gavril Moldovan

PORTRET
Ştiam cândva că-s aparent, 
Că nu sunt chiar inconştient, 
Că sunt zgârcitul la tărâţe
Şi mult prea ieftin la făină,
Că am o inimă haină. 
 
Dar toate astea au trecut 
Şi-am devenit ca la-nceput:
Sentimental şi anacronic, 
Apoi incendiar, canonic,
Ce lucrurilor le zâmbeam
Şi de acasă nu plecam
Fără să ştiu ce-i Infinitul, 
Fără substanţa şi chibritul
Ce ar putea aprinde văi 
Când îl tot freci de vânătăi,
De umerii grăbiţi ai tăi. 
 
Pe-atunci aveam prea multe şoapte 
Distribuite-n larga noapte 
A paşilor intransigenţi 
Şi ai mai multor insurgenţi 
Mascaţi în plină pandemie, 
De măşti făcând economie. 
 
E lumea toată un incendiu 
Ce nu-şi găseşte vreun remediu. 
Ard locurile vegetale
În care eu mă plimb agale, 
Cu pasul meu preponderent, 
De pompier incoerent,
De incendiator frecvent. 
 
Căci uneori mă lasă urma 
Şi nu ajung de flăcări turma
Ponoarelor ce le înscriu
În mersul meu anost, candriu. 
Suflet pribeag de muşatin, 
De matein, de brâncovin,
De arlechin, 
Ce dă din colţ în colţ bezmetic 
Şi se concepe drept eretic. 
 
El are întrebuinţări 
De a sări direct în zări, 
În zarea care ocroteşte
Cuprinsul unui veac, fireşte. 
Rosteşte câteva cuvinte
Pe care drumul se întinde 
Şi se  adapă-n paşii săi, 
Neanunţaţi de alte căi. 
 
El codrului rămâne sclavnic, 
Urmaş uman mai îndăratnic, 
Ce a cuprins cu pasul lui 
Doar flăcări albe şi pustiu.
Pustiul se înfăţişează
În haina lui ce-o-nmormântează
Pe-un trup căzut în suferinţă
De-atâta lacrimă aprinsă.
                        
                 
 ORAŞUL MEDIEVAL
Oraşul medieval m-a învăţat să flămânzesc. 
Zidurile lui umbroase sunt taine cereşti. 
Paşii trecătorilor se-ncâlcesc în cuvinte.
E  bine atunci să circuli cu luare aminte, 
 
Măturătorii mătură pe stradă cuvinte.
Câinii cu laba
Frunzăresc silaba!
 
Orice clădire e o filă veştejită de carte,
Orice faţadă, o faţă de om ajuns aproape de moarte. 
Oraşul medieval e un tom greu de citit, 
Ale cărui litere le scotocesc la infinit. 
 
De câteva sute de ani ceasul din turn tot bate, 
Ca şi cum ar bate din palme un confrate, 
Care-ţi direcţionează gândurile spre nori. 
 
În oraşul  medieval e bine  să te-nsori, 
Doar câteodată dă semne că mori.
 
Când la cenacluri apar  indivizi
Ce-şi caută moartea în strai de livizi.
 
 
Neliniştea ce el mi-a împrumutat-o o port mereu cu mine 
Ca pe o brăţară legată de mână.
Duc toate întrebările  nerăspunse cu mine, 
Îmi place această stare de soare-apune. 
 
Când veşnicia se-agaţă de-un pai şi-l face cărbune,
Când să ne  pierdem, ne-nvaţă calea mai bine,
Urmând semafoare, marcaje cu rime.
                                                           
SCRIE!
Scrie: că nimicul prea oboseşte privirea, 
Că tainele circuitului prin natură adună contrarii de tot felul, 
Cum gravitaţia-ţi diminuează creierul,
Iar însufleţirea nu poate face dintr-un pas greşit
O duminică roditoare.
 
Acordă-mi câteva clipe să-ţi pun în faţă
Această interminabilă ceaţă,
Algoritmul nesăbuit al paşilor mei,
Care se lasă aprinşi de scântei.
 
Scrie! 
Cum tristeţea se preface în celulă vie.
 
Ai alergat după actele de deces ale  prietenilor 
Prin grote, la stările necivile 
Şi ai scrutat nemărginirea ce te înconjura
În odaie pe negrele file. 
Ca zidurile unei cetăţi ce nu vrea să se predea 
Am asaltat obârşia ta
Şi tot n-ai aflat cheia.
 
E şi odaia ta folositoare la ceva,
Ascunzătoarea manuscriselor cuiva.
Cum se luptă ea cu bolta,  
Când noaptea te trezeşti cu fruntea-nstelată,
Cu tavanul luminat, deodată!
 
Fă Haosmosului loc în cetate.
Asta-i menirea poeţilor lumilor
Să-mpiedece  a doua năvălire a hunilor.
Scrie că ai atâta încunoştiinţare
Încât să nu încunoştiinţezi nimic, ca atare,
Ai tu o obsesie a nimicului fiindcă numai el poate 
Concura cu marea ta discontinuitate.
 
Firele de iarbă cresc pe suprafaţa pământului 
Ca firele de păr pe obrajii-mi trişti ai mormântului.  
Şi tot n-ai găsit actele de deces ale prietenilor tăi,
Ce dorm cu copacii la cap legănaţi de idei.
Pline de absolut şi răcoare.
 
Ca şi cum te-ai duce nechemat la recrutare.
 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5