Gavril Țărmure, manager Centrul Cultural Municipal Bistrița: Tot ce facem noi dorim să fie sub semnul superlativului. Avem datoria de a realiza un teatru cu forţă la Bistriţa

Rep.: - Centrul Cultural Municipal, anul trecut, făcând un bilanţ, a avut evenimente  pe toate palierele culturale. Dacă ar fi să faceţi un top – ştiu că nu vă plac top-urile – al evenimentelor de la Bistriţa, ce ar include?

          Gavril Ţărmure: – Nu-mi plac topurile, pentru că tot ce facem noi - sperăm şi ne străduim, dorim, nădăjduim -  la Centrul Cultural Municipal să fie sub semnul superlativului. Deci, toate evenimentele ar trebui să fie la cel mai înalt nivel sau cel puţin aşa sperăm. Şi atunci, sigur, ne dezicem de dezideratul nostru dacă facem topuri şi spunem că este pe locul cutare. Nu există posibilităţi de măsurare a nivelului, a calităţii evenimentelor, decât dacă unele sunt excepţionale şi altele sunt necorespunzătoare, foarte slabe. Noi asta sperăm, spre asta tindem, să nu creăm discrepanţe, să nu derutăm lumea. Ne-am obişnuit cu un anumit nivel şi sperăm  să păstrăm nivelul înalt în derularea unui eveniment cultural, indiferent de ce natură este el. Unul dintre evenimentele care în ultimii ani ar putea fi în top, pentru că este şi în topul naţional, între primele maxim trei evenimente literare, şi mă refer la Festivalul de Poezie şi Muzică de Cameră. Am avut 13 ediţii până acum, are caracter internaţional şi în fiecare an a fost de un nivel foarte-foarte bun, iar acest lucru ne încurajează, ne dă curaj să continuăm şi asta facem. Apoi, nu pot să nu amintesc de faptul că am reluat, cu o pauză de un an,  simpozionul naţional, care la un moment dat era internaţional, până la apariţia păcătoasei pandemii,  Simpozionul de Pictură „Şcoala de la Bistriţa”, care şi în acest an a adunat, numai la Colibiţa, în jur de 50 de  artişti, de pictori. Am mai avut două ediţii la Tescani, Casa George Enescu, un centru de rezidenţă minunat, unde se întâlnesc şi alte categorii de artişti care merg acolo şi muzicieni şi oameni de literatură. Este un spaţiu cât se poate de potrivit pentru astfel de întâlniri, pentru astfel de rezidenţi, pentru un astfel de rezidenţă de creaţie. Nu pot să uit acţiunea de mare anvergură a Primăriei Bistriţa şi, evident, a Centrului Cultural Municipal, dedicată împlinirii a 100 de ani de la naşterea Regelui Mihai, când am amplasat un bust al regelui realizat de unul dintre cei mai mari sculptori români, Alexandru Păsat, sculptor laureat şi anul trecut cu premiul pentru sculptură al Uniunii Artiştilor Plastici din România, profesor universitar, doctor şeful Catedrei de Sculptori de la Universitatea de Arte din Cluj. De asemenea, am avut un concert fabulos cu Noua Orchestră Transilvană şi Corul Filarmonicii Transilvania din Cluj, la care s-au cântat şi piese de George Enescu, dar şi Simfonia a IX-a de Beethoven. Înspre sfârşitul anului am avut Festivalul de Folk care încă de acum vreo 4-5 ani şi-a schimbat locaţia şi patronajul, dar l-am readus sub patronajul Primăriei şi al Centrului Cultural Municipal, apoi marile evenimente de Anul Nou cu Ştefan Pop, Diana Ţugui şi Alina Anca, tot cu Noua Orchestră Transilvană, un concert care deja are deja o tradiţie, au fost peste 20 de ediţii de Concert de Anul Nou şi toate s-au bucurat de un succes imens. Au fost câteva evenimente care merită reţinute şi de care lumea a fost cât se poate de mulţumită. În plan editorial, am reuşit, după zece ani, să scoatem o carte de poezii a lui Marin Mălaicu Hondrari, unul dintre scriitorii şi traducătorii cei mai respectaţi, anul trecut a primit premiul revistei „Observator cultural” pentru cea mai bună traducere din limba spaniolă. Am reuşit, cum spuneam, după zece ani, să scoatem o carte de poezie „Urmele încercării”  a lui Marin Mălaicu Hondrari, un scriitor extrem de riguros, de exigent şi de profesionist; de asemenea, o carte de poezia a altui lider al generaţiei sale, Bodgan Alexandru Stănescu – „Adorabilii etrusci”, dar şi alte cărţi, ca de exemplu al unui debutant din Republica Moldova, Ion Buzu, cartea de publicistică a lui Ion Mureşan, la începutul anului 2021. Prin urmare, n-a fost un an sărac în evenimente editoriale, spectaculare şi de arte vizuale, a fost destul de bine deşi, până la urmă, n-am reuşit să avem acel confort pe care ţi-o dă o stare de normalitate, fără restricţii de ordin medical, fără oprelişti. În aceste condiţii nu te poţi desfăşura în toată plenitudinea expresivităţii tale, pentru că trebuie să vedem câţi oameni avem voie să lăsăm în sală, cum procedăm. Dar, oricum, după părerea mea, a fost mult mai bine decât cu un an înainte. Noi încercăm, în continuare, să creăm, să conservăm o coerenţă a programelor şi a evenimentelor propuse, să ne ţinem tare şi să facem faţă. N-a trecut bine anul şi am început cu Concertul de Anul Nou, în această săptămână avem câteva evenimente foarte importante şi foarte consistente, aşa că, nu stăm, nu avem timp de pauze foarte lungi.

          Rep.: - De Ziua Culturii Naţionale, la Palatul Culturii, s-au pregătit cel puţin patru evenimente, atât vineri, cât şi sâmbătă. Dacă vorbim de muzică tradiţională Grupul Iza, dacă vorbim de jazz, iarăşi va fi un concert deosebit, dar şi literatura a găsit un loc aparte.

          Gavril Ţărmure: - Am pornit de la realitatea că această cultura naţională înseamnă, în primul rând, ceea ce ai moştenit, ce ai tu în gena ta culturală, în tradiţia ta şi atunci am găsit de cuviinţă ca, aşa cum Eminescu iubea, cultiva şi dezvolta extrem de mult poezia populară, şi noi ne-am gândit că punerea în evidenţă a unui grup de muzică populară precum Grupul Iza este un fapt benefic, mai ales în contextul în care, în general, instituţiile media, cele comerciale, prezintă în abundenţă tot feluri de subproducte culturaloide despre care spun că e tradiţie, dar nu e nicio tradiţie. Grupul Iza este extrem de convingător prin ceea ce cântă,  prin ceea ce face. Nu am putut să înghesui toate evenimentele într-o singură zi şi atunci le-am repartizat, le-am organizat în două zile, respectiv vineri şi sâmbătă, în 14 şi 15 ianuarie. Grupul Iza nu a mai fost demult la Bistriţa şi am vrut să facem un concert cu Grupul Iza. Dar, până la concertul Grupului Iza, avem o întâlnire cu unul dintre scriitorii optzecişti cei mai originali, deşi el este oarecum apropiat de nouăzecişti, ca vârstă cronologică, Radu Sergiu Ruba, un poet şi un prozator extrem de puternic şi de original, care are o sumedenii de premii, dar probabil că cel mai important este Premiul Academiei pentru unul din romanele sale, prin urmare l-am invitat la Bistriţa unde, vom lansa ultimele două izbânzi editoriale, respectiv romanul „Semnătură indiană” şi cartea de poezie apărută la Editura Tracus Arte de curând, la care a avut cronici foarte favorabile. Şi tot vineri avem o conferinţă susţinută de unul dintre cei mai respectabili cercetători în domeniul literaturii. Este vorba de Luigi Bambulea, cel care, după plecarea lui Ion Mureşan de la revista „Verso”, a preluat frâiele acestei publicaţii culturale, pe care am preluat-o şi noi sub aspect administrativ la Centrul Judeţean şi acum am preluat-o la Centrul Cultural Municipal. Luigi Bambulea are două doctorate, este cercetător ştiinţific la Muzeul Literaturii Române din Bucureşti şi este un cercetător prin profesionalism şi seriozitate. Este o încântare pentru mine să văd cum un tânăr atât de fraged - este cunoscut după comentariile extrem de aplicate pe care le făcea în noaptea de Înviere, şi de Paştele catolic, şi de Paştele ortodox - o personalitate, pot să spun, fără niciun fel de reţinere, în domeniul culturii şi ne bucurăm de prezenţa lui aici, unde va susţine o conferinţă referitoare la manuscrisele lui Eminescu. Este din zona Dejului, după care a făcut prima facultate la Cluj, cred că a făcut vreo trei facultăţi, cu două doctorate făcute la cel mai înalt nivel. Conducerea Universităţii Naţionale de Arte a vrut să-l angajeze ca profesor la Universitatea Naţională de Arte, la Facultatea de Istorie şi Teorie a Artei şi i-au cerut să alcătuiască, să întocmească un  doctorat pentru că altfel nu îl puteau primi. El a mai făcut încă un doctorat. Are o capacitate formidabilă. Dar şi Radu Sergiu Ruba este o mare personalitate în domeniul literaturii. Vor mai participa sâmbătă şi alţi invitaţi de renume – marele poet Ion Mureşan, prietenul meu vechi, Ovidiu Pecican, marele profesor de la Universitatea din Cluj care este o personalitate enciclopedică cum foarte puţini sunt în România, dar şi poeţi din Bistriţa – Olimpiu Nuşfelean, Victor Ştir, dar şi cei mai tineri, Dan Coman, Florin Partene, Menuţ Maximinian, Ana Dragu, Ioana Bradea, (Marin Mălaicu s-a mutat la Sibiu) şi alţii. Toţi scriitorii independenţi şi cu personalitate vor participa la aceste evenimente.

          Rep.: - Prin participarea acestor scriitori vor fi şi reviste. Mai apare „Verso? Ştiu că dumneavoastră aţi avut grijă de această revistă care este una foarte importantă.

          Gavril Ţărmure: - Acum nu a mai apărut de un timp. La un moment dat, un singur om trebuie să se ocupe de toate şi Luigi Bambulea cam asta făcea. La fel cum faci şi tu la „Răsunetul cultural”. Nu te prea aglomerează scriitorii, dar este bine că există şi aşa, nu are importanţă câţi oameni lucrează acolo.

          Rep.: - Revistele „Verso”, „Steaua”, „Mişcarea literară”, „Infinit enzimal”, „Răsunetul cultural”...

          Gavril Ţărmure: - Da, vor fi în ziua a doua, când vom avea un colocviu despre jurnalismul cultural din acest moment. Despre jurnalism în general, în variantă tradiţională, vorbeşti cu destulă teamă pentru că aproape totul s-a transferat în online. Este bine şi aşa, dar tradiţional cred că mai sunt puţine ziare care  se tipăresc. În Bistriţa, „Răsunetul” e singurul. Se schimbă lucrurile. Va fi tema unui colocviu care se va desfăşura sâmbătă, tot la Palatul Culturii. Partea de spectacol va fi susţinută de Maria Răducanu, una dintre cele mai expresive cântăreţe de jazz din România şi, în general, din Europa. Ea va cânta împreună cu doi muzicieni de jazz germani din Berlin (Germania). Prin aceasta am vrut să relevăm – dacă în prima zi am vrut să ne referim la cultura tradiţională strictă – în a doua zi, în afară de tema principală şi atenţia principală care este Eminescu, prezentul culturii româneşti, să vorbim despre el. Am vrut să relevăm, să dovedim că, în plan cultural, România este sincronă cu tot ce e în lume. Adică, România nu are doar cântăreţi de muzică tradiţională, numai cântăreţi de muzică clasică sau artişti de factură clasică, ci şi muzicieni de jazz, spre exemplu, jazz-ul fiind un produs cultural foarte nou, foarte tânăr, apărut în America la sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX. Iată că a prins această formă de cultură, această formă de artă şi în România şi are reprezentanţi şi mărturisitori cât se poate de profesionişti şi cât se poate de convingători.

          Rep.: - Cât de important este să călătorim, să ne descoperim locurile?

          Gavril Ţărmure: -  Este foarte important să nu uităm de unde plecăm şi să nu uităm unde vrem să ajungem. Îmi amintesc de când eram, în clasele a V-X, am făcut Liceul de Muzică nr. 1 din Bucureşti şi am avut un profesor de istorie care era şi dirigintele nostru, un om pe care l-am iubit teribil. Era un profesor foarte special, un om minunat care a făcut facultatea în perioada interbelică. Avea un comportament cu totul şi cu totul diferit faţă de ceilalţi profesori care, unul era agresiv de sever, altul agresiv de exigent, altul indiferent. Dirigintele nostru era ca un părinte înţelept care, la un moment dat, ne punea câte o întrebare care se referea, în principal, la colegii noştri din Bucureşti, pe care-i întreba dacă au fost în Bucureşti, dacă cunosc Bucureştiul, dacă ştiu ce are Bucureştiul reprezentativ. Pentru că Bucureştiul nu este doar un spaţiu de locuire, este un spaţiu care are şi nişte monumente importante, locuri istorice încărcate de semnificaţii şi de expresia unei istorii şi a unei culturi cât se poate de respectabile. Ne amintea de câte un reper.

          Rep.: - La noi întrebarea era „De-a cui eşti? Din ce neam eşti?” Şi uite aşa se află ce anume a făcut acel neam pentru ţară. Aţi adus o parte din cărţile editate, Editura Charmides a avut un an bogat şi în 2021. Nu ştiu dacă le-a convenit pandemia scriitorilor, dar ei, de obicei, se retrag în biroul lor, în spaţiul lor, şi scriu. Ei sunt mai solitari.

          Gavril Ţărmure. – Sunt mai solitari, dar pandemia a determinat, a amputat aproape confortul. Vrând-nevrând, a inoculat în mintea omului, indiferent că e scriitor sau cititor, acest stres, această spaimă, această frică că ceva nu e în regulă şi nu neapărat frica dobândită imediat, ci acest sentiment de veşnicie a ei, nu ştii când se termină. Dacă ţi se spune că două săptămâni e rău, rabdă, organizează-te, pregăteşte-te mental, pregăteşte-te sufleteşte pentru că o să fie dificil, dar când vezi că trec două săptămâni, vin altele şi altele. Cred că această idee că nu se mai sfârşeşte îţi sporeşte inconfortul şi spaima. Pe scriitori, chiar dacă sunt firi mai singuratice, firi mai meditative,  tot îi afectează această stare de nesiguranţă, această stare de stres, un cuvânt care se tot foloseşte, dar care cred că cuprinde bine situaţia, realitatea.

          Rep.: - A fost o perioadă în care s-a spus stop, s-au închis uşile instituţiilor culturale. Acţiunile s-au desfăşurat doar în mediul online, ori online nu este acelaşi lucru cu sala de spectacole.

          Gavril Ţărmure: - Nu este acelaşi lucru. Şi eu sufăr din această cauză, nemaivorbim de copiii care merg la şcoală, indiferent că sunt elevi de liceu, studenţi sau de ciclu gimnazial. Nici ei nu se simt bine, nu se simt în largul lor cu acest tip de învăţământ, cu acest tip de şcoală.

                    Rep.: - Cultura de calitate trebuie susţinută. Cultura înseamnă, în primul rând, educaţie, înseamnă să-ţi cultivi mintea, că tot avea Mihai Eminescu un discurs în care vorbea despre minţile golite de orice strat de cultură. În cultură, în sport, în educaţie trebuie să investim pentru că, altfel, ne trezim într-o zi că ne inundă această subcultură care e pe toate gardurile.

          Gavril Ţărmure: - De multe ori i se spune subcultură, asta în accepţiunea în care cultură înseamnă orice. Dar în înţelesul nostru nu prea are de-a face cu cultura, pentru că noi ne-am obişnuit să credem că cultură înseamnă tot ce e superior, tot ce e exemplar, tot ce poate fi asimilat de orice om şi care se ia ca exemplu să-şi orienteze şi să-şi ducă traiul în conformitate cu nişte principii estetice foarte clare, superioare care să aibă un soi de combativitate faţă de formele lui retrograde. Dar, până la urmă, există şi o formă de cultură a kitch-ului, există şi o cultură şi o estetică a urâtului dacă accepţi că în această definiţie încap toate formele de existenţă şi atunci trebuie să le iei ca atare, nu e doar asta ci şi cealaltă. Dar ideea noastră este să participăm la ceea ce poate fi înălţător şi superior. S-ar putea să fie o opinie pe care unii s-o considere depăşită, desuetă, dar eu nu pot să renunţ la ideea de a spune „Bună ziua”, de a spune „Sărut mâna”, de a spune „Mulţumesc” în comportamentul meu. Aceste forme mai directe, mai vulgare sau mai chiar triviale de multe ori, cum se întâmplă, nu sunt agreate de mine, nu mă asociez cu acest fel de comportament, nici în plan cultural, nici în plan civic. Eu cred că a fi politicos face parte din cultura înaltă, deşi ar trebui să fie o parte din cultura obişnuită, pentru că nu trebuie să faci un efort special ca să fii politicos, să fii prietenos, să fii cumsecade, adică sunt virtuţi pe care le avea orice om simplu de la ţară. Sigur că, dacă eşti şi extrem de educat şi obţii un nivel cât se poate de înalt, e cu atât mai bine. Dar dacă nu obţii acel nivel, dacă ai chestiunile care ţin de bunul simţ elementar e totuşi bine.

          Rep.: - Ca s-o pomenesc pe mama care e o femeie simplă de la ţară. Mereu mi-a spus să las loc de bună ziua, să nu uit de unde am pornit.

          Gavril Ţărmure: - Limba, exprimarea, este în legătură strânsă cu gândirea.  Adică, ceea ce vrei să spui o poţi face şi cu cuvinte întortocheate, cu cuvinte sofisticate, dar şi foarte simplu. Şi dacă e logic, vei constata că toată lumea înţelege, indiferent cât de mare personalitate a ştiinţei sau a culturii ai fi. Dacă vorbeşti simplu şi pe înţelesul interlocutorului tău, chiar dacă e ţăran - pentru că ţăranii au o minte foarte consistentă, foarte robustă - oamenii pricep foarte uşor. Dacă încerci nişte formulări complicate și sterile, interlocutorul tău se prinde imediat şi nu pentru că nu te-ar înţelege, dar el te dispreţuieşte, pentru că simte că tu faci ceva artificial, ceva fals, ceva forţat, ceva nelalocul lui. Avem datoria administrativă şi oficială de a realiza un teatru cu forţă la Bistriţa. Vom porni, sperăm cât de curând, într-o lună, maximum două, să se realizeze spectacolul de teatru, producţia Centrului Cultural Municipal, realizat de Radu Afrim şi sper în aceeaşi colaborare extrem de fericită cu Dan Coman, cu un spectacol realizat de cei doi. Anul trecut au primit Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al anului. Tot împreună au realizat un astfel de spectacol, tot la Teatrul din Craiova, şi acum am vorbit foarte clar şi foarte concret. Proiectul este început, este destul de complex, s-a făcut deja o preselecţie, dar este puţin complicat, pentru că vor să facă un spectacol în care să fie angrenaţi tineri, dar şi adulţi, să facă un soi de redare a unei  vieţi la şcoală, la liceu. În acest sens, au făcut o preselecţie, au făcut un casting pentru elevi. Au fost peste 60 de tineri, din care au selectat 15 sau 20 şi acum trebuie să se hotărască asupra adulţilor care vor juca în spectacol. Radu Afrim este un perfecţionist absolut şi nu-i este uşor nici lui cu el, pentru că, fiind un artist absolut excepţional este exigent, este profesionist şi vrea să facă lucrurile cât se poate de bine, cum să fie mai bine. Dan Coman, de asemenea, este un scriitor senzaţional, este lider de generaţie, după părerea mea, în generaţia 2000 este cel mai bun, şi poet, şi prozator, este o forţă, este extrem de talentat. Este fericit faptul că s-au întâlnit aceşti doi oameni, care sunt concitadinii noştri, de fapt, conjudeţenii noştri, pentru că Radu când vine în zonă stă la Beclean cu mama lui. În rest, el este foarte mult plecat, are angajamente şi la Craiova, şi la Iaşi, la Constanţa, Târgu Mureş, peste tot. Este un regizor de nivel european şi ne bucurăm că a acceptat să colaboreze cu Bistriţa. Vom face, bineînţeles, şi alte spectacole. Am mai avut o întâlnire cu regizorul Gavriil Pinte, care este directorul Studioului Radio de Teatru, am vorbit cu Ada Milea de mai multe ori să punem în scenă şi să  şi producem spectacole la Bistriţa. Şi ea a promis, dar şi Ada Milea a devenit o vedetă naţională, este extrem de solicitată, şi ea este laureată de cel puţin 2-3 ori cu Premiul UNITER, prin urmare am avea cu cine, măcar de început. Sigur că se mai adaugă şi ceilalţi actori, pentru că sunt mulţi actori din Bistriţa care sunt angajaţi sau care sunt freelanceri şi la alte teatre din România şi toţi ar vrea să vină, toţi ar colabora, deşi, după ce eşti angajat e puţin mai complicat pentru că trebuie să obţii fie o derogare de la directorul teatrului, să te lase liber sau în concediu fără plată. Dar să-şi ia concediu fără plată şi să stea o lună de zile la Bistriţa nu le prea convine pentru că şi aşa salariile sunt cum sunt, prin urmare fiecare se gândeşte la toate faţetele unui astfel de proiect. Dar, am început şi sperăm să avem cât mai repede un program de teatru cât se poate de convingător pentru public şi cât se poate de satisfăcător pentru toţi cei care aşteaptă, să vină în orizontul de aşteptare al oamenilor, pentru că toţi aşteaptă să fie teatru la Bistriţa. Există un Teatru de proiecte înfiinţat de multă vreme, dar încă nu a convins. Ne vom strădui să umplem această parte, să zic aşa,  mai lipsită de conţinut. Avem angajaţi, avem angajată o actriţă profesionistă dar ea, singură, ce să facă, face tot ce poate. Mai avem o fată angajată care se ocupă de Teatrul de Păpuşi, mai avem nişte colaboratori. La Teatrul de Păpuşi s-au produs destul de multe evenimente şi tot timpul sălile au fost pline sau arhipline, cât am avut voie să lăsăm în sală. Deci, partea obiectivă, partea care nu ţine de noi, să sperăm că prin forţa lucrurilor se va rezolva, că se va încheia odată şi pandemia asta, pe urmă, tot ce ţine de noi vom face. Am avut o jumătate de an să ne încălzim, să vedem cum se poate face şi ce se poate face. Vrem să-i dăm drumul şi să avem o efervescenţă culturală autentică, ceea ce nu se poate spune că n-am realizat până acum pentru că, în condiţiile date, în condiţiile care s-au făcut simţite în toată ţara, noi nu am stat rău deloc. Nu pot să spun că sunt nemulţumit pentru activitatea de anul trecut. Chiar sunt foarte satisfăcut. Am beneficiat şi de sprijinul Primăriei, deşi iniţial am avut un buget care m-a îngrijorat un pic, dar s-au făcut rectificări şi Primăria, Consiliul Local şi primarul au fost foarte pozitivi şi în favoarea programului cultural-administrativ pe care l-am propus. Sigur că în acest an vrem să continuăm cu programele mari. Vrem, în acelaşi timp, un lucru şi sper că domnul primar îl va susţine de aşa manieră încât să se pună în exerciţiu. Avem un patrimoniu de vreo 20 de sculpturi monumentale. Domnul primar mi-a cerut o fişă a fiecărei sculpturi şi avem lucrări care aparţin primilor zece sculptori din România – Mircea Roman, Marian Zidaru, Titi Ceară, Darie Dup, Laurenţiu Mogoşanu, Victoria Zidaru, Alexandru Păsat. Avem lucrările acestor mari artişti şi suntem, poate, singurul oraş din România care are în patrimoniul lui lucrări de aşa mari artişti. Mai sunt şi în alte oraşe care au o lucrare, două, ca de exemplu Timişoara, lucrări de Mircea Roman, cum avem şi noi, dar ei ne-au luat-o înainte pentru că noi aici am avut un impediment politic absolut stupid şi absurd. Ei au lucrări de Paul Neagu, care a fost un artist de referinţă al secolului XX, a trăit la Londra, a fost deodată cu Horia Bernea, iar Timişoara a cumpărat nişte lucrări pe care le-au amplasat în spaţiul dintre Mitropolie şi Operă. Lucrările lui Mircea Roman au fost amplasate la Muzeul de Artă din Timişoara. Faptul că ei aveau lucrări de artă contemporană - şi acest lucru mi l-a spus arhitectul Dorin Ştefan – a făcut diferenţa când au primit posibilitatea de a fi oraş Capitală Culturală Europeană. Deci, este foarte important pentru că aceste jurii, când hotărăsc, sunt jurii internaţionale şi se uită şi sunt o sumedenie de criterii pe care dacă le împlineşti, dacă le realizezi, câştigi, dacă nu, rămâi încă 20-30 de ani până când îţi mai vine odată rândul să vezi dacă poţi fi sau nu Capitală Culturală Europeană.

          Rep.: - Dacă v-aş întreba ce monumente de artă contemporană avem în spaţiul public cred că răspunsul ar fi că, deocamdată, nu prea avem şi tocmai de aceea am avea nevoie să fie expuse aceste lucrări.

          Gavril Ţărmure: - Cât am fost la Centrul Judeţean pentru Cultură, noi am făcut mai multe pentru că am stat mai mult acolo. Am turnat în bronz nişte lucrări care fac dovada locuirii pe aceste meleaguri a unor personalităţi importante din cultura română pentru că, noi ştim cu toţii că Bistriţa a fost oraş construit de saşi, că saşii au fost în prim plan până la mijlocul secolului XX, aş putea spune. Dacă românii au avut acces foarte târziu la  arta Intra Muros, există o explicaţie istorică, totuşi, eu, cât am fost acolo, am reuşit să comandăm şi să realizăm următoarele busturi în Bistriţa: compozitorul Tudor Jarda, de la a cărui naştere se împlinesc, anul acesta, în 11 februarie, 100 de ani; Grigore Pletosu, pictorul Bisericii Ortodoxe de pe str. Alexandru Odobescu. Prima Biserică ortodoxă a fost construită între anii 1916-1935. Bustul generalului Grigore Bălan, de la Blăjeni, bustul Mitropolitului Nicolae Bălan, tot la Blăjeni, bustul marelui enciclopedist Ion Căianu, la Căianu Mic, bustul lui Andrei Mureşanu – unul donat Bibliotecii Judeţene din Bistriţa, care e în curtea Casei Memoriale Andrei Mureşanu, şi unul donat Primăriei din Chişinău acum 3-4 ani; bustul lui George Coşbuc. Lucrarea care acum se află la Coşbuc, care a fost în faţa Bibliotecii, o lucrare în tablă bătută, făcută de Grigore Pârvan, iarăşi o lucrare extraordinară.

          Rep.: - Gândul dumneavoastră pentru anul 2022 în ceea ce priveşte cultura este...

     Gavril Ţărmure: - Un gând bun, bineînţeles. Sper să se împlinească aceste lucruri. Am înţeles că se vor finaliza lucrările la Biserica Evanghelică. Acolo va trebui să propunem un program cultural cât se poate de consistent şi potrivit pentru acest edificiu de referinţă din România aş putea spune, fără teama că greşesc, nu doar din Bistriţa. Sigur, acolo vom propune un program complex, un program foarte consistent care să ţină şi de cultura clasică, şi de arta vizuală din momentul de faţă, de istoria locului. Vom avea evenimente corespunzătoare acestui edificiu de referinţă şi nu numai. Tot centrul istoric al Bistriţei este, practic, un soi de monument istoric uşor împrăştiat.