Hârtia igienică

O fostă elevă de liceu, acum studentă, mă abordează pe stradă, pe un ton revoltat: “Cum e posibil ca în România de azi să…” Și îmi relatează o situaţie abuzivă la nivel guvernamental. La sfârşit, mă întreabă: “Ei bine, e normal să…?” I-am răspuns cu o glumă: “Mă întâlnesc cu un vecin de palier, abia aştepta să-mi vorbească. Am auzit că demnitarii noştri au găsit un supranume Constituţiei noastre.” “Care?” “Hârtie igienică.” Am continuat, ca încheiere, întrebându-mi fosta elevă: “Cum e posibil ca…? E normal să…?”

Am lăsat-o nedumerită. N-avea rost să-i dau apă la moară. Dar m-am gândit la sintagma “România de azi”. Adică: Unde e? Care e? Cum arată?

Apoi, sintagma “e normal”. Chiar aşa: Ce e normal în lumea de azi, în arealul românesc? Mama demagogilor e tot timpul gravidă, însă, totuşi, nu-i naşte deşănţaţi.

E normal să ai bandiţi deghizaţi în păpuşi politice?

E normal să ai demnitari care îşi ascund hoţiile după paragrafe din Constituţie prost, ambiguu alcătuite?

E normal să fii guvernat de oameni dintre care unii ar trebui să fie după gratiile puşcăriilor?

Vlad SEBASTIAN

P.S. Bietul Emil Boc o ia razna în replici. Întrebat, în public, de ce e răcit, răspunde cu o ţâfnă penibilă: “Nu mor caii, când vor câinii !” Ca să vezi: Boc la dimensiune de…cal!