Întâmplări

   În „lumea satului” s-au petrecut, în timpuri mai îndepărtate sau mai recente, multe „întâmplări” care scot în evidență o realitate marcată însă și de subiectivism, fabulație, sau umor.

   Iată câteva exemple –

1. „Bună Zua la Unul dintre Dumneavoastră ! ”  Pe un drum mai lăturalnic de la marginea unei păduri, se întorcea spre casă un țigan, care fusese în vizită la ceva confrați din alt sat. La un moment dat, vede adunați la un loc Soarele, Frigul și Vântul. Trecând pe lângă ei, le dă binețe  -  „Bună Zua la Unul dintre Dumneavoastră și primește răspuns, „Bună să-ți fie calea, Om Bun !”. După un timp, cei salutați își pun întrebarea, oare la care dintre noi ne-a dat binețe trecătorul, fiecare susținând că  …   lui. Ca să se lămurească, se iau după trecător, îl ajung repede din urmă, îl opresc și-l întreabă la care dintre ei le-a dat „Bună Zua”. Răspunsul primit a fost prompt  - „ la Domnul Vânt !”. Ceilalți, nemulțumiți îl amenință, Soarele, că la vară o să-l ardă cu căldura sa, dar primește răspunsul „nu mă tem,numai să tragă Domnul Vânt !”, Frigul, că o să-l înghețe la iarnă prin gerul său, dar primește și el răspuns, „nu mă tem, numai să nu tragă Domnul Vânt !”.
2. „Draga  Moșului   …”   Una dintre fetele unei familii mai numeroase rămâne însărcinată fără a fi însă măritată. Când află părinții, o iau la întrebări ca să afle cine-i făptașul să poată să se ducă la el pe „ponozlu”. După mai multe amenințări, fata povestește toată „întâmplarea”, poveste pe care o aude și moșul ei, ce sta atent după „fiteu” (sobă), deoarece afară era frig fiind iarnă. La sfârșit, îi spune și el nepoatei „Ce-ai crezut tu ha, draga moșului, că   …   puța-i păpușă, să te joci cu ea !”.
3. „Școlărească”    Ca să îmi completez norma didactică de 18 și apoi de 16 ore, am predat la diferite clase și alte obiecte de învățământ, în afară de istorie și geografie la care obținusem calificarea prin studii. Într-un an școlar, am predat educație fizică la o clasă în care erau 11 elevi, 10 băieți și o fată. Cu băieții, atunci când timpul permitea, jucam fotbal formând două echipe.  Când lipsea un membru dintr-o echipă, îi luam eu locul. Pe lângă joacă, mai erau și discuții, în care eu foloseam mereu cuvântul „folbal”, și remarcând aceasta, unul dintre elevi îmi zice „nu se spune folbal, domnule profesor, ci fotbal, fiind foarte mulțumit de corectarea ce mi-a făcut-o. Era un băiat mititel, dar foarte rău de gură. Când lipsesc dintre ei, și mă duc în clasă pentru a vedea ce face fata, căruia îi dădusem un bloc de desen și o cutie de culori ca să deseneze, fiindcă îi plăcea mult să facă acest lucru, și revin, îi găsesc pe jos, grămadă, cel rău de gură era dedesubt și încasa de la unul niște „gălătușe”, dar din gură nu se lăsa nici el, îi striga celui ce îi da pe cocoașe, cât putea de tare,

  „mâncau-ai un căcat de cloșcă !”.

4. „Capra  vecinului ”   …   O familie onorabilă ce locuia la oraș, după ieșirea la pensie, se muta vara în satul de unde era doamna,reabilitându-și și modernizându-și casa părintească. Soțul doamnei, care avea impresia că are ceva afecțiune la plămâni pentru care era indicat laptele de capră, tocmise de la un cioban din sat, pentru câteva luni, o capră blândă și bună de lapte pe care o îngrijea foarte atent. În fiecare zi, după un program bine rânduit în funcție de nevoile caprei, o ducea la niște tufe din fundul grădinii ca să mănânce frunze și să pască iarbă. Băieții unor vecini, când au auzit pe „Vărul Săndel” cu melodia „Capra vecinului”, au înregistrat-o, și când îl vedeau pe vecinul lor că iese cu capra la păscut, dădeau la maxim într-un difuzor fragmentul „să-i moară lui   …   să-i moară lui   …   capra vecinului   …”. După un timp, enervați la culme, „vremelnicii săteni” se duc la vecini ca să-i întrebe ce au cu capra lor, de tot îi doresc moartea. Nu ajung însă la nici un rezultat, și după ce își adresează „cuvinte nepotrivite”, se potolesc. Norocul a fost că „vărul Săndel” a lansat alte melodii care nu făceau referire la capra vecinului, dar au „prins” la cei iubitori de acest gen de muzică, astfel că după un timp   …   vecinii s-au împăcat, fiind între ei și ceva neamuri mai îndepărtate.