Întrebări creştine

După două mii de ani de divizări, credeţi că mai este posibilă refacerea unităţii creştine astfel încât “toţi să fie una”, şi să avem “o turmă şi un păstor”? Octavele de rugăciune- cum s-au făcut la Bistriţa- şi mişcarea ecumenică în ansamblu sunt o cale spre a împlini acest deziderat? (3)

Vinerea precedentă arătam primejdia de a avea o Biserică babilonică, la care mulţi visează, în care să stea laolaltă creştini, iudei, musulmani, budişti, animişti, şamani, şintoişti. Toate aceste proiecte nu sunt decât gânduri omeneşti, nicidecum inspirarea Duhului Sfânt, Duhul Adevărului, Duhul lui HRISTOS, Cel ce “de la Tatăl purcede” şi prin Fiul se revarsă în Biserica Sa dreptmăritoare. Cunoscând de pildă fanatismul unora, o astfel de unitate nu s-ar putea realiza decât prin forţă şi constrângere politică. Şi nu ştim cu cât succes.

Spuneam data trecută că există o cale – BUNĂ, ÎNTRU ADEVĂR, BINEPLĂCUTĂ LUI DUMNEZEU. Să vedem cu ajutorul de la Domnul, care ar fi aceasta, dacă totuşi ne aflăm într-un asemenea inpas.

Bisericile creştine de azi sunt de acord că primele trei secole de creştinism şi chiar primul mileniu, până la Marea Schismă din 1054 au fost “Epoca de Aur”, “Mileniul de Aur al Bisericii Universale”. Pentru ce merită acst nume? În primul rând pentru că s-a menţinut unitatea acestei Biserici, una, sobornicească şi apostolească, adică Universală. Acum s-au ţinut celebrele Sinoade (cele şapte la număr), care au statuat adevărurile dogmatice de credinţă, pe măsură ce s-au ivit anumite probleme teologice şi cărora li s-a dat rezolvare prin sinoade ale căror hotărâri au fost recunoscute de toată lumea creştină. A fost şi perioada unor creştinări masive de popoare, cu un cuvânt creştinarea Europei şi a unor neamuri din afara continentului.

Unii, protestantismul cu deosebire, acceptă doar primele trei secole ca fiind “de aur”, până spre mijlocul secolului al IV-lea, când amestecul statului în treburile Bisericii marchează negativ mersul firesc al lucrurilor. Se pune însă întrebarea: era de preferat perioada când statul, Imperiul şi împăraţii prigoneau crunt Biserica? Cred că nu e nevoie de un răspuns.

Atunci, dacă acest mileniu a fost o perioadă de înflorire a Bisericii, pentru ce să nu ne întoarcem la această perioadă? Ce ne împiedică să fim ca atunci, într-o nouă perioadă de aur, spre biruinţa universală a Biseicii dreptmăritoare a lui IISUS HRISTOS?

Binecuvîntarea Domnului, cu al Său Har şi cu a sa iubire de oameni să fie cu cititorii şi cititoarele noastre, cu toţi cei ce iubesc numele Lui Preasfânt.

prof. Vasile Găurean