Ioan Bălan, soţ şi tată iubit, a trecut poarta veşniciei

Ioan Balan, soţ şi tată iubit, nu mai este printre noi.

Ne despărţim cu greu de un om blajin şi bun, care ne-a învăţat ce înseamnă integritate, iubire, dedicaţie, modestie şi credinţa sinceră în Dumnezeu. Te păstram în suflet pentru totdeauna şi te iubim!

La vârsta de 65 de ani, în urma unui atac de cord, tatăl meu drag s-a stins din viaţă pe data de 29 aprilie 2020. Sentimentul predominant ce ne cuprinde, când o persoană aşa dragă e smulsă brusc din viaţa noastră e de neînţelegere, de răzvratire împotriva a ceea ce percepem a fi o nedreptate. Nu putem accepta uşor gândul că nu vom mai avea şansa să-i vedem zâmbetul şiret, ochii negri mărgelaţi şi calzi, să-l strâgem în braţe, să-l auzim zicându-ne vorbele devenite deja ritual ori de câte ori vroia să-si incurajeze fiicele „Zoe, Zoe, fii bărbată!"

Cred că nu vom depăşi niciodată dorul adânc şi îndurerarea ce o simţim acum.

Dar lăsând la o parte sentimente astea de durere şi pierdere, care ne privesc pe noi, cei ramaşi în urmă şi sunt egoiste... îmi dau seama că e mult mai important să înţeleg că tatăl meu a plecat dintre noi fericit!

A fost iubit şi a dăruit iubire, în special în cei 40 de ani de căsnicie cu draga lui Lori. Ani cu greutăţi, cu multe lupte, cu multă muncă, dar cu bucuria părtăşiei provocărilor cu iubirea vieţii lui. Relaţia părinţilor mei are un nivel intim de comunicare, de afecţiune atât de profundă, de apropiere, pe care nu l-am mai întâlnit la multe cupluri. Mi se încălzeşte inima văzându-i povestind până în miez de noapte... despre ei, despre drumul lor, despre cum înţeleg şi trăiesc ei credinţa în Dumnezeu. Relaţia care şi-au clădit-o în timp a fost un dar mare pentru tatăl meu, o mângâiere pentru sufletul lui. Nu pierdea nicio ocazie să-şi exprime mulţumirea şi împlinirea legată de cât de acceptat şi iubit se simte!

Apoi era fericit că şi-a dus la îndeplinire cum a ştiut el mai bine sarcinile de muncă. A ieşit în pensie recent după o viaţa de muncă de 47 de ani. Ani mulţi şi solicitanţi în diferite funcţii şi roluri. Mereu responsabil, cu atenţie la detalii, conştiincios - o etică a muncii care continuă să îmi fie model în viaţă. În relaţiile cu colegii era respectuos şi atent, străduindu-se să nu supere pe nimeni. Dacă avea ocazia să spună un cuvant bun de încurajare, îl spunea...în rest era un om cald, dar rezervat. Prefera să îşi îndure greutăţile în tacere.

Şi nu în ultimul rând, era un tată fericit şi mândru. Făcând multe sacrificii personale, şi-a văzut cele două fete crescând şi transformându-se în femei puternice. Îi rămân etern recunoscătoare pentru iubirea, susţinerea şi pentru înţelegerea faţă de alegerile noastre, chiar şi pentru cele care nu corespundeau întru totul cu viziunea lui asupra lumii. A avut fericirea să-şi cunoască prima nepoţica, era emoţionat de noul rol şi se bucura de binecuvântarile şi fericirea frumoasei lui familii.

La vârsta de 65 ani, tatăl meu a plecat dintre noi pe nesimţite, fericit, în căsuţa din Bârgau, atât de dragă inimii lui! Te păstram în suflet, pentru totdeauna şi te iubim!

În condiţiile impuse de starea de urgenţă, înmormantarea va avea loc într-un cadru restrâns de familie, sâmbăta, 2 mai 2020

Bălan Ioan, 9 Aprilie 1955 - 29 Aprilie 2020