Un fiu, un soţ şi un tată unic din satul Ocniţa, CĂLIN LUPU, a trecut poarta veşniciei. Îşi aşteaptă de azi părintţi, fratele, soţia şi cele doua fetiţe în împăraţia lui Hashem!

Cand regelui David i s-a nascut primul fiu, Hashem a decis ca el sa fie atat de iubit, incat sufletul copilului sa nu mai aiba nici un loc aparte sa se instaleze in corpul lui. Si asa Hashem a vazut ca a facut doar o experienta cu fiul regelui, incat El a trebuit sa il ia foarte devreme de pe pamant si sa il puna innapoi la locul lui in cer. Doar ca fiecare rege are nevoie de un urmas, si asa a venit pe lume un al doilea fiu care a fost binecuvantat sa continue mai departe viziunea imparateasca a tatalui sau.

Si asa intreaga imparatie a purtat timp de sapte ani doliu si a fost foarte trista de pierderea fiului cel mai iubit de pe pamant. Dupa cateva mii de ani aceasta istorie din orasul sfant creat de Hashem, Ierusalem, se repata, dar nu in orasul sfant, ci intr-o localitate din judetul nostru, un sat cu legile lui nescrise, Ocnita, unde intaiul nascut din familia Lupu (Neluț lui Cituta) a fost chemat in cer pentru ca Hashem si ingerii Lui au nevoie de el acolo sus. 

El din ceruri stie: "De ce tocmai Neluț?"

Ma plimb îngandurat pe langă o sinagogă,

Si sunt înstințat prin telefon de fratele meu,

Ca întreaga Ocna a început sa poarte doliu,

Si varsa un ocean de lacrimi pentru fiul ei.

Pe cea mai frumoasa colina de pe Coasta,

Un rug înconjurat de spini batrani a luat foc,

Cand din cer o Voce a cutremurat pamantul,

"Eu te readuc necruțator in cer la al tau loc!

Te-as mai lasa dar am aici nevoie de tine,

Caci de pe pamant nu ai cum sa reusesti,

Tu sa indrumi cele doua suflete de copile,

Si sa le faci o viata fericita ca si in povesti.

De aici din cer poti sa privesti doua regine,

Frumoase si întelepte asa cum ai fost si tu,

Prin soare tu le transmiti întotdeauna iubire,

Si cand e luna plina le deslusesti si destinu.

Nimic nu te va  desparti  vreodata de ele,

Sufletele lor vor fi cu tine ca doua floricele,

Pentru ca ele au aripi sfinte de randunele,

Si te vor cauta in cer si iti vor aduce lalele.

La sotia ta neinteleasa, evlavioasă si prețioasă,

Un destin neasteptat si pe masura i-am cladit,

Caci nici o secunda nu te-a lasat singur acasă,

Ea va primi lumina alba pentru care ea a platit."

Indurerata "Mica" este rostita si  in sacra Tora,

Ea este o profeta care nu a cunoscut fericirea,

Liuca Emiluta la toata comuna va ramane sora,

Caci ea din aceasta clipa si-a primit mantuirea."

Cand o sa intru în satul meu cu noroi si zapada,

Ce voi simti cand trec pe langa casa lui Neluț???

Am sa ma uit prin gardul de lemn la el in ograda?!

Sau îmi dau jos papucii si ocolesc satul desculț?!

© Daniel Catinean | Bruxelles 2021.05.31