ION BARBU - 130

Matematicianul - scriitor Ion Barbu s-a născut la data de 19 martie 1895, la Câmpulung Muscel. Anul acesta, la 19 martie, aniversăm 130 de ani de la naștere, fapt pentru care îl „urcăm” pe podium spre a vorbi puțin despre viața și opera sa.
Fiul unic al magistratului C. Barbilian și al Smarandei, face studiile primare și gimnaziale în orășelul natal, Dărmănești-Roman și Pitești, iar liceul la București, unde este remarcat de prof. Gh. Țițeica, precum un tânăr dotat intelectual, la un concurs al Gazetei matematice, din anul 1914. Își ia licența în matematică și i se acordă o bursă în Germania, unde își ia doctoratul cu teza „Reprezentarea canonică a adunării funcțiilor ipereliptice.” Apoi, se afirmă ca matematician și devine profesor titular la Universitatea din București (din 1942).
Strălucita vocație matematică se materializează în 80 de studii, apreciate în țară și străinătate. Cu numele său adevărat sunt consacrate așa-zisele „spații Barbilian” în geometrie.
Dan Barbilian de pe actul de naștere și din universul mathematic, este aceeași persoană cu Ion Barbu, pseudonimul său literar, înscris la loc de cinste în istoria literaturii române.
Ca poet, debutează în „Literatorul” (1918). Colaborează la „Sburătorul” și E. Lovinescu îl semnalează cititorilor ca un „poet nou”. Preocupat mai mult de matematici, ne-a lăsat puține opere literare: „După melci” (1921), „Joc secund” (1930), iar după moartea sa au apărut „Ochean” (1966), „Pagini de proză” (1968).
Pleacă în lumea de dincolo la 11 august 1961, răpus de o criză hepatică. A doua zi, salcia din fața casei (strada C. Davilla 8), cântată de poet ca un copac sfânt, se prăbușește la o furtună. Acolo, la rădăcina salciei, își îngropase câinii credincioși...
Soția sa Gerda, a fost fiica unui medic german din Cottbuz (pe care a cunoscut-o la Tubingen și s-au căsătorit imediat; venind în România, ea a devenit profesoară de limbă germană).
A fost membru al Academiei de Științe din România, începând din 20 decembrie 1936 și membru post-mortem al Academiei Române, din anul 1991.
Ioan Mititean