La 87 ani citește fără ochelari și prezintă simptome de regenerare, de reîntinerire!

Lumea satului ne oferă imagini sacrosancte ale unor ființe de o deosebită noblețe sufletească, onestitate, cinste, corectitudine precum cea a Ioanei Jauca, de la Josenii Bârgăului.

Dumneaei a descins în lume și viață în familia lui George și Dochia Gâvan, vrednici gospodari de la Tiha Bârgăului, sub auspicii nu tocmai din cele mai favorabile, întrucât evenimentul s-a produs în anul de debut a celei mai mari și mai puternice crize economice, ce a zguduit vreodată planeta. Au urmat apoi  anii mulți și grei de război și ocupație străină. A avut și neșansa de a fi unica fiică dintre cei opt descendenți ai familiei, iar în această postură vrând-nevrând a devenit principalul sprijin al părinților și al fraților mai mici, o sarcină deloc simplă și ușoară câtă vreme era vorba de zece guri de hrănit și de tot atâtea ființe de îmbrăcat și de îngrijit, în situații cu totul speciale.

La retragerea din zonă trupele de ocupație horthyste le-au mai aplicat încă o nouă și nefastă lovitură: i-au lăsat fără 80 capete ovine, trei vaci, patru boi și alte animale, aflate în prisacă la Ciosa,  principala proprietate, întrucât frații mai mici n-au știut că le  puteau salva, ascunzându-le în pădure.

Aceasta a umplut paharul greutăților și suferințelor mai ales că s-a produs într-o localitate din zona montană cu handicapuri naturale determinate de fertilitatea scăzută a terenului și gradul de accesibilitate scăzut, care fac ca veniturile din producția agricolă să fie cu mult mai mici decât în altă parte. Din fericire tatăl lor a luat în calcul și această perspectivă  atunci când meditând asupra viitorului  copiilor lui a ajuns la concluzia potrivit căreia mintea și brațele fiecăruia vor reprezenta la nevoie principala lor avere. De aceea, i-a dat pe toți la școală la Prund, satul de baștină, unde s-au dovedit a fi sârguincioși și în pofida greutăților au reușit să absolve cu rezultate meritorii șapte clase.

Aceasta le-a permis completarea studiilor, iar patru dintre frați au putut ocupa funcții de gestiune în rețeaua cooperației de consum: (+) Dumitru și (+) Simion la fostul magazin alimentar din Prundu Bârgăului, (+) Gavril la fostul magazin universal, Nicolae la magazinul forestier de la Surupătură, ambele de la Tiha Bârgăului, Ioan și George au lucrat până la pensionare în administrația locală a comunelor Prundu Bârgăului și respectiv Tiha Bârgăului, iar un alt frate de-al lor a continuat tradiția familiei.

Ioana, sora lor, a fost la fel de vrednică, s-a numărat mereu printre elevii fruntași la învățătură. A participat și chiar a câștigat un concurs școlar, iar premiul obținut de 60 pengỏ  l-a dat mamei pentru completarea bugetului familiei. Activitatea trudnică și experiența anilor copilăriei și adolescenței a valorificat-o după ce și-a unit destinele cu regretatul său soț Grigore Jauca (1920-2007), cu care a conviețuit într-o deplină armonie aproape șase decenii. În timp ce bărbatul îi era plecat la muncă în Valea lui Toader, Dălbidan și în alte parchete de exploatare forestieră s-a remarcat ca o vrednică și neîntrecută producătoare de covoare și articole de artă populară, care împodobesc și astăzi camerele de parade din sute de gospodării  de pe Valea Bârgăului, Valea Someșului și nu numai.

Această activitate migăloasă, efectuată de cele mai multe ori la lumina slabă a unei lămpi  cu petrol, cu pauze doar de câteva ore pe noapte, ritm autoimpus de casa în construcție, de nevoia asigurării fondurilor pentru întreținerea copiilor la liceu și facultate și acoperirea cheltuielilor curente i-au afectat vederea, astfel că o vreme a fost nevoită să recurgă la ochelari.

După moartea soțului a renunțat la aceste îndeletniciri. Și-a amenajat un mic altăraș cu iconițe, acatiste și alte lucrări religioase achiziționate cu ocazia pelerinajelor efectuate pe parcursul anilor la mănăstirile ortodoxe din țară ori primite de la fiul său, părintele iconom stavrofor Ioan Jauca, preot paroh în Parohia ortodoxă română nr. I Prundu Bârgăului, iar după finalizarea treburilor cuprinse în softul programului personal, în care curățenia ocupă indiferent de vreme și anotimp locul principal, aprinde candela, citește Cartea Sfântă ori alte lucrări pe care le are la dispoziție.

Duminica și în sărbători este nelipsită de la slujbele oficiate de părintele duhovnic Paise Pașcu de la Mănăstirea Sfântul Ierarh Spiridon de la Strâmba, aflată la 5 Km, fascinată de atmosfera de meditație și rugăciune de aici. Interesant este faptul că de când are asemenea preocupări și-a redobândit acuitatea vizuală, iar în prezent la cei 87 ani ai  săi citește fără ochelari ! Mai mult, recent având nevoie de asistență medicală și-a luat bastonul, pentru mai multă siguranță și s-a deplasat la dispensar, unde a fost tratată cu solicitudine, i s-a prescris tratamentul de care avea nevoie și în plus a primit niște bumbuți (polivitamine – n.n.), care de când îi ia zice că îi provoacă foamea, simte nevoaia să mănânce aproape continuu!

 Am asigurat-o că aceasta nu trebuie să constituie motiv de îngrijorare și cu atât mai puțin de teamă și că pot fi considerate simptome de regenerare, de reîntinerire și o binemeritată recompensă de la Doamne, Doamne pentru marea sa bunătate și omenie.