Loredana A. Știrbu
Mar, 03/18/2025 - 14:03
Așteptarea are miros de mare
Așteptarea ta miroase a mare ,
a pagini vechi dintr-o scrisoare pierdută,
a timp topit în nisipul fierbinte
unde pașii tăi n-au mai călcat vreodată.
Te-am așteptat în după-amiezi lăsate în voia arșiței,
când umbrele palmierilor desenau drumuri pe ziduri,
iar vântul sărat îmi înnoda părul
ca o amintire ce refuză să moară.
În fiecare dimineață am lăsat o ceașcă pe masă,
pentru tine, pentru dorul tău,
pentru fantoma pașilor tăi pe podeaua răcoroasă,
dar tăcerea s-a așezat între noi
ca o pisică leneșă ce nu vrea să plece.
Uneori cred că ai fost doar un vis,
o ploaie de vară care mi-a udat pielea
și a dispărut înainte să înțeleg
că fusese reală.
Dar știu că într-o zi vei apărea,
cu soarele în spatele tău și sarea pe buze,
și vei spune că așteptarea
nu a fost decât o cale ocolită spre mine.
Femeia, un miraj aprins
Femeia plutește pe marginea timpului,
cu rochia fluturând a așteptare .
Are în ochi mările pe care nimeni nu le-a traversat,
pe umeri, luna care s-a odihnit prea mult sub pleoape.
Ea nu îmbătrânește, doar își schimbă parfumul
ca o pădure ce își leapădă frunza și înflorește din nou.
Când iubește, lumea întreagă devine o febră tăcută,
iar bărbatul care o atinge uită să mai existe.
În casa ei, aerul miroase a iasomie și vise nedeslușite,
umbrele dansează pe pereți ca niște pisici obosite,
și timpul se răsucește încet, ca un ceas uitat pe o noptieră.
Ea există între o lacrimă de dor și un zâmbet de foc.
Femeia e un miraj aprins în deșertul unui suflet,
o poveste scrisă cu cerneală invizibilă pe piele,
și oricine o iubește devine un exilat
în ținutul fără hotare al amintirii ei.
Destin cu bătăi de cap
M-am trezit azi-dimineață
Cu destinul pus de-a curmezișul,
Lungit peste prag, ca o pisică sătulă
Care nu mai vrea să vâneze.
L-am întrebat, cu o voce șoptită:
— Pe unde mergem azi?
Și el, scărpinându-se,
Mi-a răspuns cu un căscat lung:
— Pe unde te duc pașii.
Asta-i bună, mi-am zis,
Păi dacă nu-mi spui,
Eu de unde să știu?
Dar el deja adormise
Cu capul pe propria lene.
Așa că am plecat la întâmplare,
Fără să mai întreb nimic,
Și, culmea, locul în care am ajuns
Era acela unde trebuia să fiu.
Ultimele stiri
Cultura
Cine sîntem și încotro ne îndreptăm? O asemenea întrebare – în aparență banală și desuetă – se pune...
Comentarii
Leon Pintea -
Karl Marx si Friedrich Engels parintii spirituali ai socialismului (si comunismului!) ori cat de...
Lavinia Scutariu -
Cel mai minunat .Domnu Catineanu mereu este acolo când am nevoie și îmi schimbă dispoziția în bine...
Rus Augustin -
Prin „Dar din darul meu”, carte ce cuprinde versuri și verșuri ale diacului Marius Matean...
Cățelul pământului -
Când ni se joacă soarta prin ringuri,
Și ne mișcăm pe lume prea singuri,
Jucând bătuta —...
Ana Maria Secoban -
O adevarata doamna...un om bun si cald...o invatatoare devotata...o colega empatica
La multi ani...
Aniversări
În zi de naştere, urăm directorului Centrului Cultural Sângeorz-Băi, FLORIN HODOROGA , multă sănătate, împliniri şi bucurii alături de cei dragi...
La popas aniversar, gândurile noastre bune se îndreaptă către domnul Leon Burbulea, meșter popular în prelucrarea artistică a pieilor, Breasla...
În zi de naştere, îi dorim domnului economist MARIUS NEGREA, şef administraţie adjunct Inspecţie Fiscală, în cadrul AJFP Bistriţa-Năsăud, multă...
![[Valid RSS]](/sites/default/themes/rasunetul/images/valid-rss-rogers.png "Validate my RSS feed")
Adaugă comentariu nou