Loredana A. Știrbu
Mar, 03/18/2025 - 14:03
Așteptarea are miros de mare
Așteptarea ta miroase a mare ,
a pagini vechi dintr-o scrisoare pierdută,
a timp topit în nisipul fierbinte
unde pașii tăi n-au mai călcat vreodată.
Te-am așteptat în după-amiezi lăsate în voia arșiței,
când umbrele palmierilor desenau drumuri pe ziduri,
iar vântul sărat îmi înnoda părul
ca o amintire ce refuză să moară.
În fiecare dimineață am lăsat o ceașcă pe masă,
pentru tine, pentru dorul tău,
pentru fantoma pașilor tăi pe podeaua răcoroasă,
dar tăcerea s-a așezat între noi
ca o pisică leneșă ce nu vrea să plece.
Uneori cred că ai fost doar un vis,
o ploaie de vară care mi-a udat pielea
și a dispărut înainte să înțeleg
că fusese reală.
Dar știu că într-o zi vei apărea,
cu soarele în spatele tău și sarea pe buze,
și vei spune că așteptarea
nu a fost decât o cale ocolită spre mine.
Femeia, un miraj aprins
Femeia plutește pe marginea timpului,
cu rochia fluturând a așteptare .
Are în ochi mările pe care nimeni nu le-a traversat,
pe umeri, luna care s-a odihnit prea mult sub pleoape.
Ea nu îmbătrânește, doar își schimbă parfumul
ca o pădure ce își leapădă frunza și înflorește din nou.
Când iubește, lumea întreagă devine o febră tăcută,
iar bărbatul care o atinge uită să mai existe.
În casa ei, aerul miroase a iasomie și vise nedeslușite,
umbrele dansează pe pereți ca niște pisici obosite,
și timpul se răsucește încet, ca un ceas uitat pe o noptieră.
Ea există între o lacrimă de dor și un zâmbet de foc.
Femeia e un miraj aprins în deșertul unui suflet,
o poveste scrisă cu cerneală invizibilă pe piele,
și oricine o iubește devine un exilat
în ținutul fără hotare al amintirii ei.
Destin cu bătăi de cap
M-am trezit azi-dimineață
Cu destinul pus de-a curmezișul,
Lungit peste prag, ca o pisică sătulă
Care nu mai vrea să vâneze.
L-am întrebat, cu o voce șoptită:
— Pe unde mergem azi?
Și el, scărpinându-se,
Mi-a răspuns cu un căscat lung:
— Pe unde te duc pașii.
Asta-i bună, mi-am zis,
Păi dacă nu-mi spui,
Eu de unde să știu?
Dar el deja adormise
Cu capul pe propria lene.
Așa că am plecat la întâmplare,
Fără să mai întreb nimic,
Și, culmea, locul în care am ajuns
Era acela unde trebuia să fiu.
Ultimele stiri
Cultura
,,Suntem convinși că poemele din această carte (,,Cântec spre seară”) vor avea ecouri în rândul...
Comentarii
Pasca Iuliu -
Eu am fost coleg de liceu cu fratele lui pe nume Sănduță Vasile , un coleg cu care m-am înțeles...
Pasca Iuliu -
Eu l-am avut ca profesor de fizică în perioada 1957-1961 pe Cosma Ioan, un om deosebit, care a...
Bindila Bindila -
Fara reduceri
La mulţi și fericiți ani Mădălinei Oltean, consilier Cabinet vicepreședinte al Consiliului Județean!
Șugar Liviu -
La mulți și fericiți ani, dna Mădălina!
Cititor -
Ce rost au cheltuielile pentru „digitalizarea întregii activităti administrative” dacă schema de...
Aniversări
Este o zi deosebită pentru doamna profesor CLARIŢA RUS, director adjunct al Liceului Tehnologic de Servicii Bistrița, structura Şcoala Gimnazială nr...
La popas aniversar, adresăm calde urări de sănătate și bucurii alături de frumoasa familie colonelului în retragere IOAN SĂRĂŢEAN, colaborator al...
La popas aniversar, adresăm calde urări de bine părintelui PAUL OVIDIU DAN, preot paroh la Biserica cu Hramul “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din...
In Memoriam
„Primește-mă în casa Ta,
Primește-mă cu bine.
![[Valid RSS]](/sites/default/themes/rasunetul/images/valid-rss-rogers.png "Validate my RSS feed")
Adaugă comentariu nou