Loredana A. Știrbu
Mar, 03/18/2025 - 14:03
Așteptarea are miros de mare
Așteptarea ta miroase a mare ,
a pagini vechi dintr-o scrisoare pierdută,
a timp topit în nisipul fierbinte
unde pașii tăi n-au mai călcat vreodată.
Te-am așteptat în după-amiezi lăsate în voia arșiței,
când umbrele palmierilor desenau drumuri pe ziduri,
iar vântul sărat îmi înnoda părul
ca o amintire ce refuză să moară.
În fiecare dimineață am lăsat o ceașcă pe masă,
pentru tine, pentru dorul tău,
pentru fantoma pașilor tăi pe podeaua răcoroasă,
dar tăcerea s-a așezat între noi
ca o pisică leneșă ce nu vrea să plece.
Uneori cred că ai fost doar un vis,
o ploaie de vară care mi-a udat pielea
și a dispărut înainte să înțeleg
că fusese reală.
Dar știu că într-o zi vei apărea,
cu soarele în spatele tău și sarea pe buze,
și vei spune că așteptarea
nu a fost decât o cale ocolită spre mine.
Femeia, un miraj aprins
Femeia plutește pe marginea timpului,
cu rochia fluturând a așteptare .
Are în ochi mările pe care nimeni nu le-a traversat,
pe umeri, luna care s-a odihnit prea mult sub pleoape.
Ea nu îmbătrânește, doar își schimbă parfumul
ca o pădure ce își leapădă frunza și înflorește din nou.
Când iubește, lumea întreagă devine o febră tăcută,
iar bărbatul care o atinge uită să mai existe.
În casa ei, aerul miroase a iasomie și vise nedeslușite,
umbrele dansează pe pereți ca niște pisici obosite,
și timpul se răsucește încet, ca un ceas uitat pe o noptieră.
Ea există între o lacrimă de dor și un zâmbet de foc.
Femeia e un miraj aprins în deșertul unui suflet,
o poveste scrisă cu cerneală invizibilă pe piele,
și oricine o iubește devine un exilat
în ținutul fără hotare al amintirii ei.
Destin cu bătăi de cap
M-am trezit azi-dimineață
Cu destinul pus de-a curmezișul,
Lungit peste prag, ca o pisică sătulă
Care nu mai vrea să vâneze.
L-am întrebat, cu o voce șoptită:
— Pe unde mergem azi?
Și el, scărpinându-se,
Mi-a răspuns cu un căscat lung:
— Pe unde te duc pașii.
Asta-i bună, mi-am zis,
Păi dacă nu-mi spui,
Eu de unde să știu?
Dar el deja adormise
Cu capul pe propria lene.
Așa că am plecat la întâmplare,
Fără să mai întreb nimic,
Și, culmea, locul în care am ajuns
Era acela unde trebuia să fiu.
Citiţi şi:
Ultimele stiri
Cultura
Vă invităm la două reprezentaţii ale spectacolului de teatru „MOŞ NICHIFOR” (după Ion Creangă) în...
Comentarii
cititor -
Frumos era cîndva liceul din Beclean!... Cu mare cinstire a culturii. Poate că-i și azi...
prof. Vasile G -
După ce l-am văzut pe dl. Traian Săsărman ca un excelent reporter,prezent pretutindeni prin județ,...
Rus Augustin -
Părinții unei cunoștințe își întrebau mereu copilul când venea de la școală ...
„Ce ai învățat...
Ion -
Aleșii promit dar nu poți cere mai mult decât produci, asta e foarte clar. Unii sunt mai abili în...
Viorica -
Felicitări, doamna Ilieși!Mi-a plăcut foarte mult sceneta creeată de dumneavoastră!Mult succes în...
Aniversări
În zi de naștere, adresăm calde urări de bine și felicitări doamnei Lucica-Valeria Ignat, secretar general al comunei Măgura Ilvei.
În zi de naștere, adresăm doamnei profesor Sorina Cazac, director al Liceului Tehnologic "Grigore Moisil" din Bistrița, gândurile noastre bune și...
La popas aniversar, ne alăturăm celor care îi transmit părintelui paroh Adrian Ionică Șpaimoc de la Săsărm, gânduri frumoase, însoţite de urări de...
In Memoriam
Profesoara Lucreția Ochian ar fi împlinit în 30 mai 2025 vârsta de 88 de ani, dar a trecut în lumea drepților să-și întâlnească soțul ei...
![[Valid RSS]](/sites/default/themes/rasunetul/images/valid-rss-rogers.png "Validate my RSS feed")
Adaugă comentariu nou