Loredana A. Știrbu
Mar, 03/18/2025 - 14:03
Așteptarea are miros de mare
Așteptarea ta miroase a mare ,
a pagini vechi dintr-o scrisoare pierdută,
a timp topit în nisipul fierbinte
unde pașii tăi n-au mai călcat vreodată.
Te-am așteptat în după-amiezi lăsate în voia arșiței,
când umbrele palmierilor desenau drumuri pe ziduri,
iar vântul sărat îmi înnoda părul
ca o amintire ce refuză să moară.
În fiecare dimineață am lăsat o ceașcă pe masă,
pentru tine, pentru dorul tău,
pentru fantoma pașilor tăi pe podeaua răcoroasă,
dar tăcerea s-a așezat între noi
ca o pisică leneșă ce nu vrea să plece.
Uneori cred că ai fost doar un vis,
o ploaie de vară care mi-a udat pielea
și a dispărut înainte să înțeleg
că fusese reală.
Dar știu că într-o zi vei apărea,
cu soarele în spatele tău și sarea pe buze,
și vei spune că așteptarea
nu a fost decât o cale ocolită spre mine.
Femeia, un miraj aprins
Femeia plutește pe marginea timpului,
cu rochia fluturând a așteptare .
Are în ochi mările pe care nimeni nu le-a traversat,
pe umeri, luna care s-a odihnit prea mult sub pleoape.
Ea nu îmbătrânește, doar își schimbă parfumul
ca o pădure ce își leapădă frunza și înflorește din nou.
Când iubește, lumea întreagă devine o febră tăcută,
iar bărbatul care o atinge uită să mai existe.
În casa ei, aerul miroase a iasomie și vise nedeslușite,
umbrele dansează pe pereți ca niște pisici obosite,
și timpul se răsucește încet, ca un ceas uitat pe o noptieră.
Ea există între o lacrimă de dor și un zâmbet de foc.
Femeia e un miraj aprins în deșertul unui suflet,
o poveste scrisă cu cerneală invizibilă pe piele,
și oricine o iubește devine un exilat
în ținutul fără hotare al amintirii ei.
Destin cu bătăi de cap
M-am trezit azi-dimineață
Cu destinul pus de-a curmezișul,
Lungit peste prag, ca o pisică sătulă
Care nu mai vrea să vâneze.
L-am întrebat, cu o voce șoptită:
— Pe unde mergem azi?
Și el, scărpinându-se,
Mi-a răspuns cu un căscat lung:
— Pe unde te duc pașii.
Asta-i bună, mi-am zis,
Păi dacă nu-mi spui,
Eu de unde să știu?
Dar el deja adormise
Cu capul pe propria lene.
Așa că am plecat la întâmplare,
Fără să mai întreb nimic,
Și, culmea, locul în care am ajuns
Era acela unde trebuia să fiu.
Ultimele stiri
Cultura
La 29 octombrie, criticul de artă Oliv Mircea care orchestrează cu atâta aplicație programul...
Comentarii
Anamaria Archiudean -
Foarte frumos organizat. Creșa Bistrița demonstrează că educația de calitate începe cu implicare,...
Svet -
Dumnezeu s-o odihneasca! A fost un suflet vesel si bland. O sa ne lipseasca. Olivia va ramane mereu...
Sarah Ritter -
Sufeream de eczeme severe de peste zece ani: zone inflamate, care mănâncau și pur și simplu nu se...
Sendie joel -
Acum câteva săptămâni, o prietenă mi-a povestit despre o femeie de care nu auzisem niciodată online...
Dorel de Bistrita -
Cea mai corecta forma de " pensie "... este PE BAZA DE CONTRIBUTIVITATE , "cat depui... atata...
Aniversări
În ceas aniversar, adresăm cele mai sincere urări de bine doamnei profesor de psihopedagogie specială LUCIANA CORNELIA JANCSIKA, director adjunct la...
Cu ocazia aniversării zilei de naștere, dorim să transmitem cele mai călduroase felicitări și urări de bine domnului IOAN MATE, primar al comunei...
Cele mai sincere urări aniversare, adresăm în zi de naştere profesorului VASILE JIMBOREANU, scriitor şi documentarist, Cetăţean de Onoare al...
In Memoriam
🖤Pentru cei care doresc să-și ia un ultim rămas bun de la domnul director Constantin Rus, transmitem programul următoarelor două zile:
![[Valid RSS]](/sites/default/themes/rasunetul/images/valid-rss-rogers.png "Validate my RSS feed")
Adaugă comentariu nou