Loredana A. Știrbu
Mar, 03/18/2025 - 14:03
Așteptarea are miros de mare
Așteptarea ta miroase a mare ,
a pagini vechi dintr-o scrisoare pierdută,
a timp topit în nisipul fierbinte
unde pașii tăi n-au mai călcat vreodată.
Te-am așteptat în după-amiezi lăsate în voia arșiței,
când umbrele palmierilor desenau drumuri pe ziduri,
iar vântul sărat îmi înnoda părul
ca o amintire ce refuză să moară.
În fiecare dimineață am lăsat o ceașcă pe masă,
pentru tine, pentru dorul tău,
pentru fantoma pașilor tăi pe podeaua răcoroasă,
dar tăcerea s-a așezat între noi
ca o pisică leneșă ce nu vrea să plece.
Uneori cred că ai fost doar un vis,
o ploaie de vară care mi-a udat pielea
și a dispărut înainte să înțeleg
că fusese reală.
Dar știu că într-o zi vei apărea,
cu soarele în spatele tău și sarea pe buze,
și vei spune că așteptarea
nu a fost decât o cale ocolită spre mine.
Femeia, un miraj aprins
Femeia plutește pe marginea timpului,
cu rochia fluturând a așteptare .
Are în ochi mările pe care nimeni nu le-a traversat,
pe umeri, luna care s-a odihnit prea mult sub pleoape.
Ea nu îmbătrânește, doar își schimbă parfumul
ca o pădure ce își leapădă frunza și înflorește din nou.
Când iubește, lumea întreagă devine o febră tăcută,
iar bărbatul care o atinge uită să mai existe.
În casa ei, aerul miroase a iasomie și vise nedeslușite,
umbrele dansează pe pereți ca niște pisici obosite,
și timpul se răsucește încet, ca un ceas uitat pe o noptieră.
Ea există între o lacrimă de dor și un zâmbet de foc.
Femeia e un miraj aprins în deșertul unui suflet,
o poveste scrisă cu cerneală invizibilă pe piele,
și oricine o iubește devine un exilat
în ținutul fără hotare al amintirii ei.
Destin cu bătăi de cap
M-am trezit azi-dimineață
Cu destinul pus de-a curmezișul,
Lungit peste prag, ca o pisică sătulă
Care nu mai vrea să vâneze.
L-am întrebat, cu o voce șoptită:
— Pe unde mergem azi?
Și el, scărpinându-se,
Mi-a răspuns cu un căscat lung:
— Pe unde te duc pașii.
Asta-i bună, mi-am zis,
Păi dacă nu-mi spui,
Eu de unde să știu?
Dar el deja adormise
Cu capul pe propria lene.
Așa că am plecat la întâmplare,
Fără să mai întreb nimic,
Și, culmea, locul în care am ajuns
Era acela unde trebuia să fiu.
Citiţi şi:
Ultimele stiri
Mie, 14:56
Procesiunea de Florii şi Marșul pentru viață, pe agenda preoţilor din Protopopiatul Bistrița Mie, 14:55
Mitropolitul Andrei a deschis cursurilor de îndrumare duhovnicească de la Mănăstirea Rebra-Parva Mie, 11:59
ION BARBU - 130 
Cultura
Nu de mult, la Biblioteca Județeană ,,George Coșbuc” din Bistrița, a avut loc o întâlnire...
Comentarii
Jula Rodica -
Odihnă veșnică,resemnare familiei îndurerate😢
Jula Rodica -
Odihnă veșnică și resemnare familiei îndurerate🥲
Rus Augustin -
... Cuvinte meșteșugit alese și potrivite ce definesc un destin, o activitate, un ideal educațional...
situatie asemanatoare -
O situatie asemanatoare am vazut la podul ce leaga strada Valeria Peter P. de strada Dragos voda....
Aniversări
În zi de naştere, urăm domnului TOADER BUGNAR, consilier la Primăria Budacu de Jos, multă sănătate, împliniri şi bucurii alături de cei dragi!
La...
La popas aniversar, gândurile noastre bune se îndreaptă spre preacucernicul părinte VIOREL GOTEA, preot paroh la ARDAN. Vă adresăm alese urări de...
Este o zi deosebită pentru doamna profesor CRINA REBECA BURDEŢ, director al Şcolii Gimnaziale „Iacob şi Ioachim Mureşanu” Rebrişoara.
In Memoriam
Matematicianul - scriitor Ion Barbu s-a născut la data de 19 martie 1895, la Câmpulung Muscel.
![[Valid RSS]](/sites/default/themes/rasunetul/images/valid-rss-rogers.png "Validate my RSS feed")
Adaugă comentariu nou