Măi, tu eşti culmea!...Şi despre exprimarea nepotrivită

Ion merge la o cunoştinţă pe care n-o mai văzuse de mult. Se gândea pe drum că ar fi trebuit s-o anunţe, însă lăsă până la urmă lucrurile să fie cum s-or întâmpla să fie. Ajunse la poartă, apăsă soneria de câteva ori, dar nu se ivi nimeni. Numai din fundul curţii, un dulău mare se sculă bătrâneşte şi se apropie liniştit de poartă. Punându-şi labele pe poartă zise:
-Stăpânul nu-i acasă.
De spaimă, Ion se dădu repede-n urmă, mai-mai să cadă pe spate de uimire.
-Pentru Dumnezeu, dar tu vorbeşti în loc să latri? Să latri nu poţi?
-Ba pot, dar n-am vrut să vă speriu...
X
Un tânăr chinez stă pe o piatră mare şi priveşte natura luminată de soarele lui aprilie. Vine spre acesta prietenul său Lin-Biao. Se uită mirat la pantofii lui lăcuiţi, de un galben roşiatic precum acel soi de pepeni pe care negreşit că-l cunoaşteţi.
-Ia uite, ce pantof straşnic ţi-ai dres ! Cât face aşa ceva. ?
-450 de yuani !zice băiatul, privindu-şi pantofii dintr-o parte.
-450 de yuani ? Auleo ! Aşa ieftin ? Plec să mă-ncalţ şi eu. Unde e ?
-Dincolo de strada mea, pe dreapta. Ştii buticul ?
-Da !
Pleacă acela şi după vreun ceas se întoarce fără nimic.
-Unde ai găsit tu ce-ai găsit, că mie mi-a cerut 900 de yuani ?
-Normal, fiindcă ai zis : « ce pantof straşnic ţi-ai tras ! » Un pantof costă 450 de yuani, doi pantofi -900 !