Meditaţie la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci

Dacă cinstirea icoanelor, moaştelor şi a obiectelor sfinţite s-a făcut diferit – Sf. Cruce este primul obiect de cult creştin.
Pentru creştinii ortodocşi români, cinstirea crucii capătă şi o altă semnificaţie, de ordin fiinţial şi sentimental, fiindcă în părţile noastre, după tradiţie, în părţile Dunării, s-ar fi arătat în localitatea Dervent, semnul Sf. cruci lui Constantin cel Mare.
Pe scurt, să căutăm a înţelege:
1. Ce este Sf. Cruce?
- altarul de jertfă pe care s-a adus jertfa împăcării noastre cu Dumnezeu pentru a ne mântui sufletul;
- apare pe toate lucrurile folosite în slujba lui Dumnezeu: biserici, altare, veşminte şi cărţi;
- o învăţătură pe scurt a legii creştine;
- având semnul Sf. Cruci, avem imaginea şi înţelegerea Sf. Treimi: Nădejdea – Tatăl; Scăparea – Fiul; Acoperământul – Sf. Duh.
2. Cum trebuie să ne facem semnul Sf. Cruci?
Pentru a ne face semnul Sf. Cruci, noi unim cele trei degete de la mâna dreaptă, iar celelalte două le odihnim în palma mâinii, ne însemnăm la frunte, apoi piept, apoi umărul drept şi cel stâng, zicând: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sf. Duh.
Cele trei degete care se ating unul pe altul la vârful lor reprezintă Sf. Treime – Dumnezeu Tatăl, care ne-a creat, Dumnezeu Fiul care ne-a mântuit şi Duhul Sfânt, care locuieşte în noi.
Celelalte două degete reprezintă cele două firi ale lui Hristos – Dumnezeiască şi omenească, care s-a coborât din cer şi a devenit om pentru a noastră mântuire.
3. De ce ne facem Sf. Cruce?
Sf. Vasile cel Mare: „Semnul Sf. Cruci este o mărturie văzută a credinţei noastre – îl chemăm pe Tatăl care toate le rânduieşte, pe Fiul care toate le săvârşeşte şi pe Duhul Sfânt care pe toate le plineşte”.
Sf. Cruce este armă împotriva diavolului: „Doamne, armă împotriva diavolului crucea Ta…” „Unde se face semnul Sf. Cruci slăbesc vrăjitoriile şi încetează farmecele” (Sf. Antonie cel Mare).
4. Care sunt foloasele însemnării cu Sf. Cruce?
În timpul Sf. Liturghii, noi facem semnul Sf. Cruci de nenumărate ori, ne închinăm apoi în pravila sau rânduiala noastră personală de dimineaţă şi seară, când începem sau sfârşim un lucru, când suntem bolnavi sau în faţa unui examen. De ce? Pentru că avem convingerea că bunul Dumnezeu este cel care ne ajută şi ne poartă de grijă şi martoră ne este istoria.
În numele Crucii s-au ridicat domnitorii noştri întru apărarea gloriei străbune şi slava Sfintei Biserici:
- vlahii din sudul Dunării au asigurat paza Sf. Părinţi de la Sinodul VIII – ecumenic;
- vlahii din cruciada I au participat la eliberarea Sf. Mormânt;
- Basarab – întemeietorul avea crucea pe blazon
- Mircea cel Bătrân, pe platoşe (la Rovine)
- Ştefan cel Mare pe sabie – Vaslui
- Mihai Viteazul pe buzdugan
- Constantin Brâncoveanu şi-a dat viaţa pentru credinţă şi cruce
- Revoluţia din 1848 purta cruce pe tricolor
- şi nu în ultimul rând, cei ce se ocupă de mângâierea celor în suferinţă au creat o instituţie de binefacere mondială – Crucea Roşie – care este înscrisă pe toate utilajele şi obiectele de salvare grabnică
- să nu uităm şi de crucea Sf. ap. Andrei, dar în încheiere să zicem:
De-aia tu să ştii creştine
Şi aminte a-şi aduce
Şi la rău, cât şi la bine
Fă-ţi cu dreapta Sf. Cruce.
Amin.
Pr. Vasile Beni