In memoriam - Luca Onul. Maestrul metaforei

Vă invităm la un recital de poezie pe versurile poetului Luca Onul: un spectacol a cărui temă centrală este trecerea Timpului și destinul ființei creatoare, facerea și desfacerea în cioburi dureros-multicolore a eu-lui artistic.

Luca Onul este un mare poet, cu o fibră, o textură a Cuvântului teribil de sălbatice, primitiv-fertile și atingând perfecțiunea asemenea Măiestrei lui Brâncuși, dar, din păcate, e un poet mai curând nedescoperit și nelegiuit, aruncat de cei care l-au citit cândva, în uitare.

Dumnezeu să te ţină-n lumină!

Ars poetica
Precum Sisif eu car în spate
În loc de bolovani Cuvinte
Şi mi se face parcă sete
De acel Munte vorbitor
Pe care-l urcă orbii lumii
În clipele acelea sfinte
În care DUMNEZEU lucrează
La sorii stinşi din ochii lor.

Născut la Telciu, în 20 mai 1942, a urmat, după liceu, cursurile de biblioteconomie de trei ani la Bucureşti şi a fost bibliotecar la Casa de Cultură a Sindicatelor şi secretar al Cenaclului literar “George Coşbuc”, până la nefericita clipă din după-amiaza zilei de 2 ianuarie 2001, când Luca Onul s-a stins din viaţă.
Poet prin excelenţă, Luca Onul făcea parte din spiţa tot mai rară a poeţilor cu drag de a recita versurile celor mari; ştia multe poeme şi avea o dexteritate rară de a versifică.

A debutat în 1984, la editura “Dacia”, cu volumul “Zăpezi de sprijin”.
 

Cărţile sale: “Jocul de-a soarele”, “Cămaşă de iarbă”, “Banchetul metaforei sau hoit suflat cu aur” se lecturează cu interes, datorită unei atmosfere poetice proprii, susţinută de prospeţimea metaforelor în care era neîntrecut, şi de aceea socotit de Radu G. Ţeposu ca “aparţinând altor vremuri”.

„Avem în faţa noastră o prozodie care ţi se oferă sensibilităţii spontan şi nemijlocit, ca orice poezie adevărată, unele dintre strofe imprimîndu-se în memorie precum primul sărut al primei iubite.” (Teohar Mihadaş)

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]