NICI LA 90 DE ANI NU-L POT UITA PE TATA

Vicisitudinile inoxerabile ale vieţii, împrejurările grele, necazurile, nenorocirile, nedreptăţile, ingratitudinile, loviturile necruţătoare şi nemiloase, pe care vrem nu vrem nu întotdeauna le putem evita, fenta, ocoli fiind obligaţi să le facem faţă cu toate consecinţele şi implicaţiile lor de rigoare au şi o interfaţă a lor pozitivă ne întăresc, ne întremează, ne ajută să redescoperim, să aducem la lumină şi să utilizăm forţe, puteri şi mijloace nebănuite, ce ne permit să le înfruntăm chiar să le depăşim şi concomitent ne sporesc imunitatea şi capacitatea de rezistenţă, de autoapărare şi ripostă la efectele lor defavorabile, uneori de-a dreptul distructive. Un exemplu dintre cele mai elocvente din aceest punct de vedere este cel oferit de nonagenara Ioana Soficianu, de la Prundu Bârgăului, care a văzut lumina zilei la 27 aprilie 1922 în familia martirului bârgăoan Leon Vlad ( 09.09.1894 – 10.10.1944) şi Gaftiţa Vlad născută Axente. Marea nedreptate făcută naţiei române, prin actul samavolnic al puternicilor zilei din 30 august 1940 a făcut ca la vârsta de 22 ani să asiste la arestarea de către autorităţile de ocupaţie horthyste şi la pregătirile de asasinare a propriului părinte împreună cu alţi şase patrioţi bârgăoani pentru ”vina de a fi români, oameni demni, iubitori de adevăr, de dreptate, cinste şi omenie“, deşi asemenea fapte n-au fost şi nici nu vor fi încriminate şi pedepsite niciodată undeva în lume !. Acesta fusese privat de libertate şi anterior de mai multe ori împreună cu grupul de români patrioţi bârgăoani din care au făcut parte: părintele protopop iconomstavrofor Augustin Pop de la Mijlocenii Bârgăului, Pavel Costea, mic comerciant, Vasile Raţiu, croitor, tânăra Lucreţia Tanca, de 24 ani, toţi de la Prundu Bârgăului, George Popandron, unul dintre cei mai buni gospodari şi Simion Rogină, muncitor forestier, amândoi din comuna vecină, Bistriţa Bârgăului. De fiecare dată, în urma anchetelor de rigoare la care au fost supuşi nu li s-a putut să li se reţină vreo vină, ocupanţii fiind nevoiţi să le dea drumul. La 09.10.1944, în condiţiile înaintării vertiginoase a armatelor române şi aliate implicate în operaţiunile militare desfăşurate pentru eliberarea teritoriului Transilvaniei vremelnic ocupat, Leon Vlad şi confraţii au fost rearestaţi. În pofida vârstei fragede, probabil premoniţia, isteţimea, devoţiunea paternă şi responsabilitatea în calitatea sa ca soră mai mare a celor trei fraţi şi o soră mai mici au determinat-o să intuiască faptul că situaţia a devenit deosebit de periculoasă. De aceea, s-a zbatut, n-a ezitat să se expună în faţa celor din partea cărora venea pericolul, a facut tot ceea ce a considerat că depinde de ea pentru a-i împiedeca să-şi pună în aplicare intenţiile lor criminale, asumându-şi în mod deliberat riscul de a-i înfrunta cu curaj şi dârzenie, motiv pentru care într-unul din articolele precedente găzduit de Cotidianul ” Răsunetul “ am numit-o fără teama de a greşi ” Eroina din Bârgău “. În urma insistenţelor şi demersurilor sale repetate a reuşit chiar să înduplece gardienii şi să obţină aprobarea să-şi revadă tatăl şi implicit pe ceilalţi arestaţi. A folosit prilejul pentru a le sugera să recurgă la o acţiune de evadare în forţă, motivată de faptul că: ” doar sunt bărbaţi şi aşa trebuie să procedeze nişte bărbaţi adevăraţi ! “. Sugestia n-a fost agreeată de niciunul dintre ei pentru că frontul era aproape şi trăiau cu speranţa că ocupanţii nu vor mai apuca să-şi mânjească mâinile cu sângele lor nevinovat şi îi vor pune în libertate cum au procedat şi în alte ocazii. În plus nu doreau să le ofere motive, care ar fi putut justifica folosirea forţei împotriva lor. A fost ultima dată când şi-a revăzut părintele în viaţă. În aceeaşi zi au fost transferaţi şi aruncaţi în beciul familiei Ioan Vrăsmaş, pentru a le fi mai la îndemână, de unde după ce s-a lăsat întunericul au fost scoşi unul câte unul fiind conduşi într-o grădină de vis-a-vis, unde au fost împuşcaţi, iar trupurile lor au fost aruncate într-o groapă comună. A supravieţuit, după ce a fost împuşcat în cap, printr-o adevărată minune Dumnezeiască, doar părintele protopop iconomstavrofor Augustin Pop, care a uzat de unica armă pe care a avut-o la dispoziţie - credinţa noastră străbună creştin ortodoxă şi mesajul pe care ” cineva nevăzut“ recte îngerul său păzitor i-l transmitea şi pe care îl recepta necontenit: ” Nu te teme că-i scăpa !“. După ce asasinii şi-au făcut treaba împreună cu autorităţile de ocupaţie şi-au luat tălpăşiţa. În dimineaţa următoare, la Prundu Bârgăului au ajuns armatele române şi aliate, iar pe baza relatărilor părintelui protopop iconomstavrofor Augustin Pop, groapa comună a fost descoperită, iar faptele terifiante au ieşit la iveală în întreaga lor grozăvie. Graniţa dintre viaţă şi moarte a fost doar de câteva ore. Ioana Sofincianu a avut neşansa ca după ultima lor întâlnire să-şi regăsească tatăl fără suflare având corpul şi capul sfârtecat de gloanţe. Imaginile abominabile de care a avut parte n-au fost însă de natură să o întimideze sau înspăimânte, deşi nu era în cea mai bună stare fizică fiind gravidă cu Valerica, prima fiică din cei şase copii ai săi, ( care peste 18 ani avea să devină cumnata autorului acestor rânduri – n.n. ) a abordat cu un curaj debordant situaţia, s-a aplecat asupra părintelui său, i-a cercetat rănile, l-a curăţat de urmele de glod şi l-a pregătit cu ce a avut la îndemână şi cum s-a priceput pentru a-l putea lua acasă pentru cuvenita înmormântare creştinească. În actul de deces nr.45 din 13 octombrie 1944, înregistrat la oficiul de stare civilă din Prundu Bârgăului se consemnează: Vlad Leon fiul lui Dănilă, de 50 ani, data morţii: anul 1944, luna Octonbrie, ziua 10 (zece), iar la rubrica cauza morţii: ” Asasinat de jandarmii unguri la retragere în grădina d-nei Miss Heti, periculos pentru statul maghiar “ !.
Evenimentul a marcat-o pentru întreaga viaţă, iar cu toate eforturile făcute nu-l poate uita şi nici nu are cum să-l uite nici astăzi, când pe 27.04.2012, va împlini frumoasa vârstă de 90 ani !. În pofida evenimentelor nefericite prin care a trecut la importanta sa aniversare se prezintă cu un bilanţ demn de întreaga noastră admiraţie. După ce şi-a pierdut tatăl, a fost ajutorul de nădejde al mamei în creşterea şi educarea celor trei fraţi şi o soră mai mici, a crescut şi educat şase copii şi a ajutat la creşterea şi educarea a 17 nepoţi şi 10 strănepoţi, în condiţiile în care a realizat şi o vechime în muncă de peste 30 ani în cadrul secţiei de confecţii a fostei Întreprinderi de hârtie ” Bistriţa “ Prundu Bârgăului, cea mai veche, iar înainte de 1989 şi cea mai bună fabrică de hârtie din ţară. E încă în putere ceea ce-i permite ca la cei 90 de ani ai săi să se gospodărească singură.
A rezistat şi înfruntat cu mult curaj, demnitate şi stoicism nu numai asasinarea tatălui dar şi alte numeroase lovituri care de care mai teribile, cărora a fost nevoită să le facă faţă precum: pierderea intempestivă la vârsta de numai 34 ani a ginerelui său Vasile, tată a doi copii, fost cadru destoinic şi de perspectivă al M.Ap.N., pierderea fiului său Dumitru, la vârsta de 40 ani, tată a trei copii, a fiicei sale Sanda, mamă a doi copii, fără a mai aminti de cele ale bunului său soţ Alexandru, ale fraţilor Aurel şi Iulius, ultimul fost ofiţer superior în M.Ap.N. şi ale multor altora dintre cei dragi şi apropiaţi.
Meditând asupra resurselor şi mijloacelor pe care le-a folosit şi care au ajutat-o să răzbească ne-am reamintit că buna şi vrednica nonagenară ştia/şti şi în prezent să constituie în preajma sa o oază de linişte şi voaie bună molipsitoare a căror beneficiar a fost în mai multe împrejurări şi autorul acestor rânduri. Nu se plângea niciodată că e nepregătită, că n-are una, că n-are alta, nu amintea de greutăţi, de treburi ce nu suferă amânare, ci se străduia ca oaspeţii săi să se simtă bine. Un apropiat chiar ne-a atenţionat într-o împrejurare că asta se întâmplă doar atunci când depui în ceea ce faci nu numai bunătate şi omenie, dar şi foarte mult suflet. Multiplele evenimente nefericite de care a avut parte a dus la creşterea coeziunii familiale, iar familia în pofida dimensiunii sale a acţionat şi acţionează ca un singur tot, spiritul de solidaritate şi întrajutorare sunt evidente şi se manifestă în întreaga sa plenitudine.
Deşi lovită din toate părţile, confruntată cu mari probleme şi greutăţi de toate felurile familia patriotului bârgăoan Leon Vlad s-a dovedit a fi demnă de faptele merituosului său antecesor. Daniel, unul dintre descendenţii acestuia spre exemplu şi-a testat, demonstrat şi dovedit calităţile personale, competenţa şi valenţele manageriale, mai cu seamă în perioada 1970 – 1977, când a îndeplinit funcţia de prim gospodar al comunei. E adevărat că a fost şi favorizat de faptul că perioada respectivă a constituit una dintre cele mai faste şi mai prolifice pentru întreaga activitate economică şi social-culturală a ţării şi implicit pentru comunitatea de la Prund în care cuvântul de ordine în toate domeniile devenise realizarea planului de investiţii. Meritul său rezidă, însă în aceea că a reuşit să-i mobilizeze şi să-i aibă alături la toate activităţile întreprinse oameni precum regretaţii ing. Puşcariu Emilian, fostul director al Întreprinderii de hârtie, care a iniţiat, derulat şi pus în operă un vast program de modernizare a unităţii, George Rău, fostul preşedinte al cooperativei zonale (CPADM), ce a materializat un plan de creare şi dezvoltare a reţelei comerciale şi de prestări servicii pe întreaga Vale a Bârgăului, ing. Emil Pleşca, fostul şef al Fabricii de cherestea de la Suseni, ori cadre didactice de excepţie precum prof. Floarea Brişan, fosta directoare a Casei de Copii, fost parlamentar, prof. Leon Hogiu, fost director al Liceului ” Radu Petrescu “, prof. Valeria Lucuţa, fostă director adjunct la acelaşi liceu, prof. Traian Bălan, fost director al Şcolii Generale de la Suseni şi mulţi alţii. În aceste condiţii n-a surprins pe nimeni faptul că în acei ani comuna s-a înscris în mod sistematic cu rezultate dintre cele mai bune pe judeţ, în anul 1972, obţinând premiul I în întrecerea pentru buna gospodărire şi înfrumuseţare a localităţilor, iar Prundu Bârgăului a devenit un loc din ce în mai căutat şi apreciat, unde se realizau lucruri bune pentru comunitate şi pentru ţară.
Folosim acest prilej aniversar pentru a-i adresa admirabilei Eroine din Bârgău – Ioana Sofincianu - să aibă parte la frumoasa vârstă de linişte, ce i-a lipsit multă vreme şi de sănătate deplină şi rugăm pe Doamne, Doamne să o recompenseze în continuare cu mulţi şi fericiţi ani pe care îi merită cu prisosinţă.