Olimpiu Nușfelean semnează o pagină de poezie în „Romania literară”

În revista „România literară” nr. 33 din iulie 2019, Nicolae Manolescu, directorul revistei, publică un studiu despre criticul Cornel Regman, care reprezintă prezentarea din „Istoria critică a literaturii române”, ediția a II-a, revăzută și adăugită, aflată în curs de apariție. Mihai Zamfir pune față în față, într-un binom simetric și tragic, poezia lui Eminescu și a lui Ștefan Petică, creații diferite, dar înscrise într-un regim poetic și creator identic. Mircea Mihăeș comentează cîntecele lui Bruce Springsteen, un mare compozitor și un mare cântăreț, „o legendă, cum se spune”, Răzvan Voncu îl aduce în actualitate pe clujeanul Liviu Petrescu, „unul dintre numele importante ale criticii și istoriei literare din ultimele șase decenii”, dispărut prea repede dinte noi, Daniel Cristea-Enache scrie despre recenta carte a criticului și istoricului literar Alex Ștefănescu, „Eminescu, poem cu poem”, carte prin care „Lectura critică pe care Alex Ștefănescu a făcut-o postumelor eminesciene este, ca și în cazul antumelor, una avizată și totodată proaspătă, cu sugestii interpretative prețioase pentru poezia lui Eminescu și exegeții ei viitori. ” Sorin Lavric parcurge analitic un volum de memorii aparținînd lui Constantin Virgil Gheorghiu. Sumarul revistei mai conține texte semnate de Vasile Spiridon, Ion Taloș (mitul etnogenezei românilor), Angelo Mitchievici, un dialog realizat de Cristian Pătrășconiu cu JoNesbø, „unul dintre cei mai faimoși autori de romane cu tentă polițistă din lume la acest moment” ș. a.
Pagina de poezie a revistei este semnată de Olimpiu Nușfelean, care publică un grupaj de opt poeme de meditație privind condiția omului și a poetului, într-un registru modern, cu sensibil și bogat imaginar poetic. Dacă nu mă credeţi, vă oferim poezia „Împărțirea zilelor”: ”Cum poate-un poet să ceară-ndurare?/ Și cui?// Viața îi e neștiută,/ chiar lui.// Împărțirea zilei cu ceilalți – / istov sau iubire?// De ce să îmbraci un cuvînt/ în simțire?// Pe-o cruce de trandafiri singur încătușat –/ ofrandă îi zici sau păcat?”
Am putea cita şi alte versuri, sau chiar poeme întregi, ar merita cu prisosinţă, dar vorba aceea: „Nemulţumitului i se ia darul”. Vom reveni, căci Olimpiu Nuşfelean, vă asigur, nu se astâmpără! Punem pariu?