Decembrie în Ardeal

Mi-a înverzit salata în grădină, de ai crede
                Că-i april. Şi  pătrunjelul verde-aşa cum
                Verde-i viaţa vara şi-ndată mă gândii
                La cel Villon Francois, ce-n vers se tânguia
                ,,..că n-avui troc, nici farfurie/ Şi niciun fir
                De pătrunjel.” Ei, iacă ici pogonul verde
                Pentru o pantagruelică tocană, udată cu 
                Vin roşu de Bordeux, pentru poeţii galici
                Săraci ca sărăcia, aşa cum fu Francois.                                                       
                Cu ochii mari,  extratereştri, stăm, privim:
                Că iarna unde-i ? ,,O fi mâncat-o lupul”,
                Precum ziceau străbunii, zâmbind cu înţeles?
                ,Ou son les neiges d'antans?” Da, ,,unde-i
                 Oare omătul  altor ani?” încât ,,trosneau
                 Sub îngheţata Lună stejarii” pădurii la Mirceşti?
                 Bacovia unde-i? Cu al lui  ,,Decembrie” 
                 De albul să te-ngroape ca-ntr.un final de lume?              
                 ,,Aussi les loups.”Da, lupii unde-s? Aceia
                 Cu groaznic hămăit  şi spaime,  precum narează
                 Cu lira îngheţată  poetul moldav, Signor Antoche.
                  Ce-nfiora odată ne  par poveşti de seară,
                  Că-n translivane spaţii  sunt  zori de primăvară
                                                x
                  Pierdută nu-i speranţa, căci ştie Acel ce făcu
                  Soare şi mândre Constelaţii, puzderie de stele
                  Sub Orionul iernii, ce-i trebuie-omenirii.
                  Curând zbura-vor fluturi din cerul de zăpadă
                  Şi clinchete de sănii şi glasuri de copii.
                  Poate se-ndură Milostivul de cei săraci,
                  De vetre stinse, de prunci sărmani, de mume
                  Şi de Villonii Francois  ai ăstui veac, de lume.