Pr. Alin Ciprian Cîndea: Chemarea și reconfigurarea identității 



"Cristos nu ne cheamă pentru ceea ce suntem, ci pentru ceea ce vrea să facă din noi", îmi spunea cineva mai demult. Această idee este profund ilustrată în textul evanghelic din Matei 4:18-23 care descrie momentul în care Isus își cheamă primii ucenici, două perechi de frați pescari, și le schimbă radical viața și misiunea.

Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, Isus îi vede pe Simon Petru și pe Andrei, fratele lui, care erau pescari de meserie. Activitatea lor zilnică era să arunce mrejele în mare pentru a prinde pește. Isus le spune: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.” Această invitație este un exemplu clar al modului în care Cristos vede potențialul dincolo de ocupația și identitatea curentă a acestor oameni. El îi alege pe cei doi nu pentru abilitățile lor de pescari, ci pentru ceea ce vrea să facă din ei: apostoli care vor răspândi cuvântul lui Dumnezeu și vor atrage oameni la credință, scoțându-i din întunericul rătăcirilor. Sfântul Ioan Gură de Aur scrie: „Nu este lucru mic să arunci plasele pentru oameni ca să-i scoți din abisurile rătăcirii pe cei care sunt scufundați.” În urma propriei sale experiențe, sfântul subliniază, peste secole, importanța chemării divine care transformă vieți obișnuite în slujiri extraordinare.

Imediat după chemarea lui Simon Petru și a lui Andrei, evanghelistul Matei descrie chemarea altor doi frați, Iacov și Ioan, care erau împreună cu tatăl lor, Zevedeu, dregându-și mrejele. Pecum primii chemați la apostolat, și aceștia își lasă imediat ocupația și familia pentru a-l urma pe Isus. Acest act de abandonare a trecutului pentru a îmbrățișa un viitor necunoscut pe urmele lui Cristos ne arată, pe de-o parte, încrederea celor chemați la apostolat, iar pe de altă parte, faptul că Isus vede potențialul din oameni și îi cheamă nu pentru ceea ce sunt în acel moment, ci pentru ceea ce pot deveni prin El. Sfântul Grigorie cel Mare scria că: „Domnul nu-i cheamă pe cei calificați, ci îi califică pe cei chemați,” accentuând astfel că harul divin este cel care ne transformă și ne pregătește pentru misiunea pe care o primim.

Isus, străbătând toată Galileea, învățând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăției și tămăduind bolnavii și neputincioșii, reprezintă o altă manifestare a transformării pe care o aduce. Ucenicii săi, din simpli pescari, devin martori și participanți activi la aceste minuni și învățături, iar viața lor capătă o nouă dimensiune și un nou sens. Papa Francisc, în enciclica sa „Evangelii Gaudium”, scrie: „Toți creștinii, indiferent de locul sau poziția lor, sunt chemați să fie purtători ai Evangheliei,” subliniind că fiecare dintre noi are un rol unic în planul divin, indiferent de începuturile noastre modeste. Tot el ne spune să vorbim despre experiențele noastre personale cu Cristos, să dăm mârturie despre cum minunile și învățăturile sale continuă să ne schimbe viața: ”Aceste întâlniri, pe care fiecare dintre noi le-a avut cu Isus, să le împărtășim și să le transmitem. Este important să facem aceasta în familie, în comunitate, cu prietenii. Tot așa cum face bine să vorbim despre inspirațiile bune care ne-au orientat în viață, despre gândurile și despre sentimentele bune care ne-au ajutat mult să mergem înainte…”

Astfel, Cristos ne cheamă nu pentru competențele sau meritele noastre actuale, ci pentru potențialul nostru viitor în slujirea Lui. El ne vede nu doar în ceea ce suntem, ci în ceea ce putem deveni prin harul și îndrumarea Sa. Prin chemarea ucenicilor, înțelegem că valoarea unui om nu este definită de ocupația sa sau de circumstanțele prezente, ci de capacitatea de a răspunde chemării Domnului și de a se lăsa transformat în instrument al voinței lui Dumnezeu care lucrează prin Biserica Sa.

Sfântul Augustin, care în tinerețe a întruchipat oaia cea pierdută, iar la 31 de ani s-a convertit și s-a dedicat total turmei celei cuvântătoare a Mântuitorului, îi încurajează pe toți cei care vor să se apropie de Cristos: „Dumnezeu ne dă harul să devenim ceea ce suntem destinați să fim”. Și noi să avem încredere în planul măreț pe care Dumnezeu îl are pentru viața noastră. Să lăsăm în urmă temerile și îndoielile și să îmbrățișăm cu curaj misiunea pe care a pregătit-o pentru noi.