Părintele Radu Roșu: Relaţii codependente sau interdependente?

„Tu m-ai făcut să te iubesc. N-am vrut să te iubesc, n-am vrut. Şi apoi m-ai întristat şi tot timpul m-am gândit că ai ştiut... Tu m-ai făcut fericit, tu mi-ai adus bucurie. Şi au fost momente când, iubito, m-ai întristat adânc... Dă-mi, dă-mi, dă-mi ceea ce-mi doresc mai mult; tu ştii că aş muri pentru o sărutare de-a ta. Ştii că m-ai făcut să te iubesc.“

„Eşti soarele meu, singurul meu soare. Mă faci fericit când cerul e acoperit de nori... Te rog, nu-mi lua soarele vieţii.“ „Tot ce vreau e să te iubesc...“ „Eşti totul pentru mine...“

Cântece. Cântece cunoscute. Dacă ar exista legi împotriva celor care fac reclamă relaţiilor amoroase codependente, starurile pop ar ajunge la închisoare până când albumele lor ar începe să putrezească. La fel s-ar întâmpla cu o mulţime de filme şi cărţi, de beletristică sau nu.

Care este diferenţa dintre o relaţie de codependenţă şi opusul ei, relaţia de interdependenţă? Unde putem trage linia între normalitate şi obsesie? Zece comparaţii ne vor ajuta să analizăm doza de sănătate şi forţă conţinută într-o relaţie anume sau în fiecare dintre relaţiile în care sunt implicaţi membrii unei familii sau ai unui grup.  Ţineţi minte că sindromul de codependenţă nu reprezintă în el însuşi un fel de „totul-sau-nimic“, ci mai degrabă e vorba de nuanţe, de grade diferite de intensitate.

 Acest lucru e valabil şi în cazul celor zece caracteristici. Diferenţele dintre o relaţie de codependenţă şi o relaţie sănătoasă de interdependenţă nu sunt nici ele de tipul „ori-ori“. În timp ce îţi analizezi relaţiile în lumina acestor criterii, ia aminte: „Cât de mult înclin spre o anumită direcţie sau alta? Ceea ce se petrece cu mine seamănă mai mult cu prima variantă, cea greşită, sau cu a doua, cea normală, care aduce cu sine liniştea, fericirea şi creşterea spirituală?“

Torvill şi Dean, figuri celebre ale patinajului artistic, se rotesc pe gheaţă, iar braţele, picioarele şi chiar gâturile lor se unduiesc, înlănţuindu-se reciproc, se desprind apoi şi iar se înlănţuie. Par a fi o singură fiinţă. Deodată, se despart. În perfectă armonie, ei lunecă în cercuri spiralate, vin unul spre celălalt, şi iată-i din nou împreună, din nou o singură fiinţă.  

Imaginaţi-vă acum că Torvill şi Dean încearcă să-şi facă numărul legaţi unul de celălalt în zona taliei. Nu se mai pot roti, nu se mai pot desprinde; gata cu figurile complicate. Acum ei nu mai pot decât să stea faţă în faţă. Şi cele mai graţioase mişcări îţi dau impresia că partenerii sunt traşi şi zgâlţâiţi fără milă în toate direcţiile. Gata cu uimitoarea sincronizare, gata cu armonia unduitoare a cuplului, cu mişcările subtile ale unei coregrafii complicate.

Ce mai poate fi interesant atunci când partenerilor le este imposibil, fizic, să se îndepărteze sau să-şi schimbe poziţia?

Există ceva într-o relaţie de codependenţă, căreia i s-ar potrivi cel mai bine termenul de „contrângere“. Partenerii sunt legaţi unul de celălalt de parcă i-ar uni o funie invizibilă. Cea mai mică mişcare a unuia stârneşte reacţia celuilalt.

Poziţiile lor sunt rigide. Fiecare cuvânt şi gând sunt controlate şi evaluate în funcţie de reacţia posibilă a celuilalt. „Nu vorbi despre asta – se va supăra.“ „Nu recunoaşte că suferi căci va râde, atâta tot.“ „Dacă îmi dezvălui sentimentele, lumea ar putea crede că relaţia noastră nu-i atât de perfectă cum pare.“ „Nu îndrăznesc să fac lucrul acesta, pentru că mi-e teamă că el / ea nu va reacţiona aşa cum trebuie.

Cât de diferită este libertatea alegerii care guvernează relaţiile normale de interdependenţă! Dorinţa se află acolo, dar nu şi nevoia intens contrângătoare. Dragostea pentru un soţ, copil, părinte, sau un prieten este o problemă de liberă alegere. Dacă dansul o cere, patinatorii se pot roti liberi, cu mult mai multă graţie şi originalitate. Fiecare poate evolua şi creşte spiritual fără a dăuna în nici un fel relaţiei.

„Voi face ceea ce cred de cuviinţă pentru binele nostru şi, dacă el reacţionează greşit, vom discuta împreună.“  În totală opoziţie cu „Nu pot trăi tară tine, iubito“ stă afirmaţia: „Prostii. Sigur că pot trăi fără tine dacă sunt nevoit. Dar, fiindcă te iubesc din tot sufletul, am hotărât să nu fac acest lucru“. Libertatea alegerii face o relaţie mai bogată şi mai frumoasă. Dragostea este o alegere.