Prof. Ionuț Budăcan, Școala Gimnazială Sânmihaiu de Câmpie: Workshop – AI (Inteligența artificială): între progres și atrofierea cognitivă

În cadrul proiectului Erasmus+ „FII DIGITAL – PROTEJEAZĂ MEDIUL ÎNCONJURĂTOR” (2025-1-RO01-KA122-SCH-000327978), profesorii școlii noastre au participat la un workshop de prezentare și aplicare a unor instrumente digitale educaționale, menite să sprijine profesorul în generarea de resurse gata de utilizat la clasă. Toate sau, dacă nu, cea mai mare parte dintre aplicațiile prezentate profesorilor au la bază inteligența artificială, care, dacă în urmă cu doi ani era relativ necunoscută și puțin utilizată, astăzi a acaparat într-un ritm accelerat prim-planul în aproape toate domeniile vieții, de la asistent personal până la „psiholog” virtual.

Astfel, cadrele didactice din Sânmihaiu de Câmpie au făcut cunoștință cu o serie consistentă de instrumente care îi pot ajuta să: modifice videoclipuri (de la editarea propriu-zisă până la adăugarea de text și secvențe cu întrebări bazate pe conținutul video), să genereze, pe baza unor documente sau linkuri, rezumate de lecție însoțite de întrebări și vocabular (aplicația Diffit), să utilizeze un chatbot dedicat educației (Claude.ai), să creeze teste de evaluare în doar câteva minute (QuestionWell sau Wayground) și chiar să genereze, de la zero, un plan de lecție folosind un simplu prompt, prin aplicația Eduaide.ai.

Privind acest ansamblu de instrumente pe care inteligența artificială le aduce în educație, am putea spune că este, poate, prea frumos ca să fie adevărat. Iar, după cum bine știm, de cele mai multe ori, ceea ce pare prea frumos ajunge să-și dezvăluie și limitele. Ceea ce urmează nu este o pledoarie împotriva noilor tehnologii, ci mai degrabă o analiză a noii epoci în care intrăm în educație, o epocă ce necesită o perspectivă clară de ansamblu, astfel încât să ne putem adapta și să folosim aceste instrumente în mod corespunzător.

Beneficiile sunt evidente și nu mai necesită o enumerare exhaustivă, deoarece pot fi sintetizate într-o singură acțiune: o solicitare introdusă într-o fereastră de chat care, asemenea unei baghete magice, generează tot ceea ce ne dorim – de la materiale didactice, la animații sau chiar programe personalizate de stil de viață. AI-ul este, fără îndoială, mai rapid, mai eficient, mai creativ, mai atractiv și dispune de o bază de date practic nelimitată, comparativ cu creatorul său uman.

Cu toate acestea, inteligența artificială are și un „călcâi al lui Ahile”. Ea se bazează pe algoritmi și învață exclusiv din informațiile deja existente. Prin urmare, dacă AI-ul „învață” istoria din surse îndoielnice, lipsite de rigoare științifică, va putea reproduce idei eronate, precum cele conform cărora piramidele ar fi opera strămoșilor daci sau că ar exista tuneluri secrete sub Munții Bucegi, construite de o civilizație antică și păzite de servicii secrete și NATO.

Un alt neajuns al acestei tehnologii își are originea chiar într-o comandă fundamentală integrată în toate sistemele de tip AI: obediența. Deși extrem de utilă pentru a preveni răzvrătirea, această caracteristică presupune incapacitatea de a contrazice utilizatorul. Oricine poate testa acest lucru: dacă formulăm o comandă care începe cu „Așa este că…”, indiferent cât de greșită este afirmația, inteligența artificială va încerca să găsească o logică internă care să ne confirme punctul de vedere.

Nu în ultimul rând, lipsa unei legislații clare la nivel internațional face ca generarea de conținut AI să fie insuficient reglementată. Această lacună riscă să accentueze confuzia dintre real și fals, să submineze încrederea și să amplifice stările de anxietate la nivel social.

În concluzie, atelierul și discuțiile dintre cadrele didactice au gravitat în jurul unei întrebări esențiale: cum reușim să folosim inteligența artificială în avantajul nostru, fără ca tentațiile oferite de posibilitățile ei aparent nelimitate să ne acapareze și să conducă, în timp, la atrofierea cognitivă? Răspunsul conturat subliniază rolul profesorului ca ghid, în spiritul învățării active, în care sprijinim elevul în procesul de învățare, nu doar livrăm informație.

Așa cum orientăm elevii către surse cu bază științifică solidă, la fel putem „educa” și modul în care folosim AI-ul. Deja se lucrează la dezvoltarea unor asistenți AI care au baze de date formate exclusiv din lucrări de specialitate, pentru a reduce riscul dezinformării. La nivel micro, putem utiliza funcțiile existente care permit crearea de spații dedicate în chat-uri, unde inteligența artificială „învață” din solicitările noastre anterioare.

În cadrul atelierului, accentul a fost pus pe importanța formulării clare, precise și detaliate a comenzilor adresate AI-ului, pentru ca și răspunsurile să fie pe măsură, dar și pe conștientizarea faptului că informația generată nu este implicit corectă și trebuie verificată prin consultarea altor surse. Pentru a putea direcționa corect această inovație în domeniul resurselor educaționale digitale, este esențial să ne păstrăm și să ne cultivăm gândirea critică, astfel încât tehnologia să nu ne folosească pe noi, ci noi să o folosim pe ea. Să știm să adresăm întrebările potrivite, pentru a primi răspunsurile de care avem cu adevărat nevoie.