Câteva păreri cu privire la lucrarea Constitution of Europe Project by dr. Augustin Ostace

A. Partea I, Europe Concept (3-50 p), în 12 capitole, subdivizate în 44 de subcapitole, reprezintă, după părerea mea, o tentativă de explicitare a fundamentelor istorice, filozofice, morale, juridice etc. ale posibilităţilor progresive până la cele actuale, de realizare a ideii şi a actului de unitate europeană.

Această vastă sinteză, condensată în mai puţin de 50 de pagini şi în câteva zeci de teme, ilustrează informaţia întinsă şi cultura remarcabilă a autorului în întreaga istorie a Europei (în accepţiunea totală, multilaterală a cuvântului „istorie”).

Trei obiecţiuni aş avea:

I. Pentru fundamentarea istorică a ideii europene, toată această parte este inutil extinsă: vizează prea multe detalii. Scopul autorului, dacă l-am înţeles corect, se putea reliefa şi numai prin câteva idei directoare din istoria continentului, filozofia şi dreptul antichităţii, arta acestei perioade (inclusiv ideile literare), religiozitatea creştină, Renaşterea, clasicismul şi luminismul, câteva mari curente de idei din sec. XIX, tehnicismul modern şi contemporan.

II. Un cititor iniţiat în aceste probleme va afla mult prea extinsă dezvoltarea lor.

III. Unul, dimpotrivă, slab iniţiat, nu le va înţelege, în numeroase puncte.

B. Partea a II-a, Preamble Concept (p. 51-54), în 12 teze, e interesantă enunţă multe idei cu care sunt de acord.

Frumos, punctul 1; de acord cu conţinutul punctelor 2 şi 3; punctul 4 expune un deziderat absolut legitim, pe când punctul 5 – o dorinţă pioasă, dar greu de realizat într-un viitor apropiat.

Nu mi s-au părut prea argumentate, prea convingătoare punctele 6 şi mai ales 9.

C. Partea a III-a, Minimal notices şi a V-a, cu aceleaşi titlu, conţine precizări (definiţii de concepte); sunt chestiuni care nu se pun în discuţie, autorul le tratează foarte judicios.

D. Partea a IV-a, Union Concept, p. 57-60, în 12 puncte, mi se pare capitolul de consistenţă, de finalitate, al întregii lucrări.

Nu aş avea ce să obiectez. Sunt numai sentinţe pe care înţelepciunea omenească e datoare – aş spune – a le aprofunda şi, în cele din urmă, a şi le însuşi.

E o întrebare dacă factorii de răspundere ai progresului ideii de unitate, în etapa actuală, vor fi dispuşi să ia lucrurile în considerare sub acest aspect al enunţurilor predominant moral-filozofice sau vor rămâne prizonierii pragmatismului concret – economic şi politic. Va fi de luptat din greu spre a le „deplasa” mentalitatea.

E. Bibliografia este remarcabilă şi autorul merită întreg creditul, faţă cu excepţionala sa documentare în materie.

F. Întreaga problematică este, pentru mine, prea întinsă, cu prea multe capitole şi teme în afara competenţei mele directe. În special în chestiunile contemporane ale unităţii europene şi ale unei dezirabile constituţii a acesteia, sunt doar un amator.

În consecinţă, nu-mi pot asuma misiunea şi responsabilitatea unor comentarii publice la lucrare.

Am făcut acest lucru pentru uz intern, cu tot interesul şi cu toată bunăvoinţa faţă de autor.

Camil Mureşanu