FERICIREA

Omul este creat cu aspiraţii şi nu se multumeşte niciodată cu ce are, tinde la mai mult în variate direcţii... şi aici diferim unul de altul... tindem la mai multă iubire sau raţiune, organizare, dominare, renume, la mai multe haine, bijuterii, maşini, opere de artă, bani...

Fericirea nu vine pe o poartă aurită, se poate strecura şi prin clipele vieţii, prin frumuseţea din oameni, prin perlele verzi ale naturii, prin valoarea cuvintelor sculptate şi dăruite altora... fericirea are multe feţe, dacă suntem sensibili şi atenţi, le găsim pe toate...

Pe de o parte, comparându-te cu problemele altora, te poţi simţi uşurat, satisfăcut, norocos, chiar şi fericit, pe de altă parte acest sentiment tonic este pe moment, nu ne ajunge să pornim la drum şi să realizăm mai multe, pe lângă ce ne-a dat soarta, Cel de sus, părinţii noştri sau familia.

Dacă ai un colier valoros/frumos, prin simplul fapt, că-l admiri nu ajungi fericită, trebuie să-l mai vadă cineva şi să-l admire... fericirea noastră este în raport şi cu stările de bine ale altora.

Admiraţia cuiva ne motivează să urmăm exemplul, să-l analizăm, să-l cercetăm, să-l copiem, să-l reproducem, să-l prelungim prin ideile noastre. Să ne inspirăm din cei pe care îi admirăm. Am observat că oamenii zic rar dacă admiră pe cineva... unii cred că numai pe cei mari ii poţi admira, nu şi pe cei de lângă noi...

Deseori se întâmplă ca admiraţia să se transforme în invidie, atunci când vrem să ajungem pe cineva şi nu putem. Sentimentul de inferioritate naşte răutate, ironie, răzbunare, agresiune. De multe ori nu ştim de ce se vorbeşte urât despre noi sau din contră, de ce nu ne zice nimeni nimic...

Admiraţia altora poate contribui organic la starea noastră de fericire, echilibrare emoţională... invidia, răutatea subminează echilibrul nostru sufletesc, fericirea noastră şi a altora. Nu numai procesele chimice se produc în lanţ, dar şi cele afective... starea altora ne influenţează dispoziţiile de zi cu zi, iar noi la rândul nostru influenţăm starea altora de bine sau de rău, care la rândul lor afectează starea altora...şi tot aşa...

De multe ori aruncăm o privire ironică, ucigătoare, cuvinte care jignesc, atacă demnitatea omului, uneori fără să vrem, alteori cu premeditare, dar aproape întotdeauna cu conştientizarea ulterioară a faptului ... dar depinde, ştim să reparăm gafa, vrem să remediem situaţia? Ca orice corectură şi cea emoţională presupune efort, empatie, coborâre de pe un piedestal unde ne-au aşezat oamenii sau ne-am aşezat noi... şi de multe ori nu suntem în stare să reparăm ce am stricat... iar cicatricele în oameni cresc încet în timp. Fericirea în lanţ se înfăptuieşte în funcţie de numărul perlelor tonifiante şi numărul perlelor triste, otrăvite, rebele în fiecare om în parte...