Poeziile lui Victor Ştir
(Alcool şi sânge)
(Comentariu neconvenţial)
Fiecare vers te inspiră, te ia de braţ
Te duce pe pajişte de unde fug norii neîmpliniţi şi alungiţi
Unde visele curg, se împiedică unul de celălalt
Povestesc, singurătate prevestesc
Cuvintele sunt dense, dulci sau dure
Rândurile scurte
Fără avertisment te lasă în drum în faţa suferinţei
Să contempli miezul, să te încarci cu necunoscutul
Să te inunde greutatea întsrăinării
« Soarta ne-a aşezat
în cutii depărtate
ca pe rubine de preţ»
Poemul ucide – tăcerea din el
Sparge reţinerile pământeşti
« Scriu
poemul despre tine
ca şi cum te-aş ucide
trăiesc de o veşnicie
mort »
Natura ne cheamă să ne mângâie când
« Apele cerului trec printre brazi inexistenţi
Şi închipuiri de spaimă »
Prompt şi sălbatic
Timid şi blând şi necruţător
Ambivalenţă cu talerul înclinat spre durere
Autochinuire
« Cerul s-a făcut brazde blânde de noapte
Sinucidere la patru mâini »
Dar visele, tot se împlinesc
Şi dacă, în spaţii închise
« Nu ne-am jurat nimic Pentru veşnicie dar
A înţeles din gesturi
Că ne eram suficienţi
Închişi în lacătul staminelor
»
PS. Citiţi aceste poezii, vă face mai sensibil şi mai înţelept.
Mai bogat, înţelegând mesajul din adâncul rândurilor.
Adaugă comentariu nou