Lecturi cu creionul în mână
* Ruşine Românie, ruşine… Când oare se vor spăla definitiv aceste nedreptăţi, mizerii, crime pe care le-a făcut ţara asta dintre Carpaţi şi Mare unor fii ai săi? L-am inclus şi pe Adrian Marino în suita de persecutaţi.
* Să înţeleg din calvarul acestui mare român, om de cultură, că Dumnezeu pedepseşte pe unii oameni prea dotaţi tocmai pentru faptul că dintr-o eroare de creaţie, le-a dăruit prea multe calităţi? Vezi şi cazul Mircea Vulcănescu, Petre Culianu ş.a.
* Patapievici, Pleşu „eroi” naţionali. Pleşu era exilat la Teţcani, dar acolo slugorii regimului îi umpleau frigiderul cu mâncare şi îi aduceau salariul la timp. Se poate compara cu ce a suferit Marino la închisoare?
* L. este Lidia Bote, susţinătoarea într-o perioadă a lui A. Marino, autoarea cărţii „Simbolismul românesc”.
* La noi oamenii de valoare nu sunt apreciaţi.
* Am lăcrimat citind cartea: O singură dată am surâs amar, la pag. 88, unde am aflat cum în timpul domiciliului forţat din Bărăgan, Adrian Marino a cumpărat ouă de la fosta soţie a Căpitanului de legionari, care creştea în detenţie găini. Într-adevăr, a fost o scenă suprarealistă, cum singur spune Marino.
* Familia Marino figurează în „Arhondologia Moldovei”.
* Radu Petrescu ar fi fost nedrept cu Adrian Marino când a spus în cartea „A treia dimensiune” – 1984, că acesta învaţă marxsism în Bărăgan.
* ”Golănia sufletească” a lui G. Călinescu, care într-o cronică a optimistului îl evocă pe Adrian Marino drept „un tânăr decăzut în abis”.
* Albumul lui A.M., cu fotografii făcute de Paul Goma…
* ”Cartea neagră a comunismului” (Ed. Humanitas – 1989) este un fals, spune A. Marino. E făcută după surse de mâna a doua.
* De ce nu l-a suportat Mircea Zaciu pe Adrian Marino? Nici Pervain, nici Ştefan Pascu. De ce nu se înţeleg între ei intelectualii români şi la bine şi la rău?
* Hadrian Daicoviciu a fost „De-o mârlănie incalificabilă” cu A.M. De ce? De ce nu încăpeau clujenii de A.M. ? „Incompatibilitatea sufletului ardelenesc” cu un moldovean intrus, explică Marino.
* Despre Aurel Rău numai de rău (pag. 113).
* Augustin Doinaş pozează în „clasic în viaţă” (pag. 117)
* Dumitru Ţepeneag – Temperament rebel, agresiv şi insolit, cu teorii suprarealiste de second hand (pag. 117).
* Pe Dumitru Micu îl crede superior lui E.S. pe care-l categoriseşte drept parvenit, carierist…
* ”Nu cred că Nichita Stănescu şi Marin Sorescu sunt egali cu Blaga”, pag. 118.
* Zaharia Stancu i-a spus Ceauşescului că scriitorii nu înţeleg tezele din iulie ale P.C.R., iar Ceauşescu i-a replicat: „Nu-i nimic de înţeles ci de executat”. La plecare, Nicolae Ceauşescu nici nu i-a întins mâna lui Stancu, preşedinte al Uniunii Scriitorilor pe vremea aceea. (pag. 120).
* Poetul Ion Gheorghe îl făcea pe Nicolae Manolescu „fiul burgheziei” pentru că a scris o cronică nefavorabilă lui (p. 123).
* Adrian Marino regretă profund că în cultura română nu interesa aproape pe nimeni munca de documentare şi sinteză. „Introducere în critica literară” (1968) este o asemenea carte, despre o nouă metodologie, un vocabular critic. A fost repede tradusă în maghiară, unde nu exista aşa ceva, adică o carte de o asemenea valoare şi noutate.
* ”Dicţionar de idei literare” (1973) – lucrare unică în cultura noastră la apariţia căreia A.M. şi-a dat seama că literatura română nu este pregătită pentru asemenea extravaganţe (pag. 134).
* ”Hermeneutica lui Mircea Eliade” (1980) a fost folosită ca „nadă” pentru aducerea în ţară a lui Mircea Eliade, care să susţină candidatura lui Ceauşescu la Premiul Nobel, lucru detestat de A.M.
* Răul este de trei feluri: fizic, moral şi metafizic.
* Suntem un popor de veşnic adaptabili (p. 191), o ţară hurmuziană, dadaistă şi negativistă, în acelaşi timp ambiguă.
Comentarii
Greu de înţeles ce cultură şi educaţie are autorul, G. Moldovan, crae extrage din carte doar cuvintele rele, de scandal, ba mai mult, dă el note poporului nostru:"
Ruşine Românie, ruşine… Când oare se vor spăla definitiv aceste nedreptăţi, mizerii, crime pe care le-a făcut ţara asta dintre Carpaţi şi Mare unor fii ai săi? L-am inclus şi pe Adrian Marino în suita de persecutaţi.
* Să înţeleg din calvarul acestui mare român, om de cultură, că Dumnezeu pedepseşte pe unii oameni prea dotaţi tocmai pentru faptul că dintr-o eroare de creaţie, le-a dăruit prea multe calităţ". Înţelegeţi cât puteţi, domnule, dar mai mergeţi şi pe la biserică de mână cu Miloş pentru a vă dumiri cum stau lucrurile.
Sunteţi dvs, G. Moldovan, profesor sau popă catolic? Aveţi numai fiere în condei. Măcar nu o răspândiţi, spuneţi un Tatăl Nostru şi lăsaţi-o baltă cu judecăţile adversative.
I.P.
Daca I.P.este cel pe care il banuiesc eu,m-am lamurit cu zestrea sa culturala! I.P.pe cel care il stiu,mi se pare ca este titrat in lb.fran
-ceza, scrie cronici sportive si brosurele despre buna-purtare, care
se citesc in timp ce calatorim cu metroul.Nu-l cunosc nici pe G.
Moldovan.Dar i-am citit materialul;l-am citit si pe A.Marino.Am putut intelege ca I.P.este un" bun patriot " si drept urma-
re,il cearta pe G.M.ca, chipurile, nu-i destul de"patriot"si
se rafuieste cu poporul roman...Oare,chiar sa nu aiba
dreptate rafuitorul? Si,pe cale de consecinta,toata drepta-
tea sa fie a "patriotului"?!Sa mi se ingaduie sa am si eu
parerea mea:daca I.P.este cel pe care il stiu,ii cer sa ramana
la Stadion unde nu se face filozofie;iar G.M.sa ramana la
filozofia lui A.Marino,dar sa nu mai "jigneasca"poporul care,
are dreptate I.P.nu are nici o...vina.
Adaugă comentariu nou