C E N T E N A R U L M A R I I U N I R I: POEŢI BASARABENI

Alexei Mateevici:

 

Basarabenilor

 

Săştiţi: de nu veţiridica
Din sânulvostruunproroc, 
Învoiviaţavaseca, 
Zadarnicsoartaveţiruga, 
 

Căciscoşiveţi fi atunci din joc
Şi-ţirămâneafăr' de noroc.

Din cheag de lacrimi, de dureri, 
Din trăsnet de mâniesfântă, 
 

Şi din nădejdişizbuciumări, 
Din năzuinţişifrământări
El trebuifaclasă-şiaprindă
Şi-n el petoţisăvăcuprindă.

 

Şi-n ţaravoastră va purcede
Pedrum de spinişichinuire
Cu gloatacelor cari l-orcrede;
Şiduhaprins de înnoire
 

Va duce-n propovăduire.

El jaleavechilorcâmpii
Numa-ntr-o lacrimă va strânge, 
Din spic, dinstrugurul de vii
 

Înstropi va scurge ape vii:
Din spic — sudori, dinviţă — sânge
Le va sorbişi nu-ţi mai plânge, 
C-atuncisorbiţiistropi vor arde
 

Dinţarătoatăvrăjmăşia, 
Clevetitori, duşmani de moarte, 
Şiceiculimbiîndouă sparte
Atunci vor căutafrăţia
 

Şilepăda-vor viclenia.

Şitoţiveţi fi un gând ş-un nume
Şiînfrăţiţiveţifăuri
Un viitor mai bun înlume, 
 

Iar el va ştisăvăîndrume
Acolo, unde va zări
C-a voastrăstea va răsări.

Dar ştiţi: de nu veţiridica
 

De printrevoipe-acestproroc, 
Învoiviaţa va seca, 
Zadarnicsoartaveţiruga, 
Căciscoşiveţi fi atuncidinjoc
Şi-ţirămâneafărănoroc.

 

 

 

Nicolae Mătcaş:

 

O ţarăam

 

O ţarăam, un neamamşi o limbă,
Şi-un dor de Alba ca de-un semnceresc,
Chiardacăpotentaţiimă mai plimbă
Pe-un pod de vămi: român-moldovenesc.

 

La Chişinăucândcântăciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Chişinăumi-idor de România,
La Bucureşti de Basarabiami-idor.

 

Acelaşineam, acelaşiplaişi-acelaşigrai
La Bucureşti, la Herţa, Cernăuţi,
Chiarde-istrăinînţara sa Mihai,
Ostracizat de-un neam de găgăuţi.

 

La Cernăuţicândcântăciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Cernăuţimi-idor de România,
La Bucureşti de Bucovina-mi este dor.

 

Acelaşidor, acelaşiverde,- acelaşinai e
La Ismail, CetateşiHotin.
Chiar dac-o Iudă-n carne vie taie
La rădăcinapropriului destin.

 

La Ismail cândcântăciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Ismail mi-idor de România,
La Bucureşti de Ismail îmi este dor.

 

 

VladMischevca:

 

Prutule

 

"Prutule – a Ţăriipunte,
Curgiagale de la munte.
Eşti al Dunăriimicfrate,
Dar, ne tai, peviu, deoparte, 
Dureros, înjumătate – 
Ducândlacrimafurată
Pân-lamareaceasărată...

 

Râule, curgând la vale,
Cunoscut-ai multă jale – 
Douăveacuri de dezbin,
Lupte, foameteşichin – 
Al Moldoveigreu destin...

 

Râu-pârâu, n-ai mal abrupt,
Însă, glia, tu, ne-ai rupt,
Iar străiniis-auînfrupt.
Mâinivrăjmaşe te-au hoţit – 
Peromâni i-au despărţit...

 

Neamulnostrurăzleţit,
Împuşcat, dezmoştenit – 
Pare că a "amorţit",
Purtânddorul ne-mplinit – 
La un ceas mai fericit...

 

De la patruzeciîncoace
Sângeapă nu se face,
Înnămol nu se preface – 
AşteptândPrutulsă "sace"
Basarabia nu tace!

 

Pyretus, cuapa ta
Poateveiîmpreuna
Ceea ce a fostcândva?
Mal cu mal veiînchega – 
Ţaraveiunifica!

 

Apăneagră – mal ghimpat 
Ai ajunshotar de stat,
Dinbuneitotblestemat.
Poateveiaducemâine
O speranţăla mai bine?
Nu uita, pemalultâu 
Un poporsuspinăgreu..."

 

 

VasileRomanciuc :

 

Sonetul

 

Ce şi-ardori, oare, mai multsonetul –
Măsură, disciplină, eleganţă,
Un plus de sentimenteşisubstanţă?
Nu e uşorsă-idescifrezisecretul...

 

Sonetul – şcoalăfără de vacanţă
(Ţi-aipregătitstiloulşicaietul?),

Maeştrii ne învaţăalfabetul:
Sonetul – meserie, cutezanţă...

 

Iluzii, fantezii, vise-n andante –
"Călăripe vin...", bemversul lui Baudelaire

Şi ne-ndulcimcu un sonet de Dante...

 

Apoi, târziu, cu-o stea, pe-un colţ de cer,
Un îngerîşinotează,-atentremarca:

"Sonet – Lumină – Dragoste – Petrarca."
Apa care trece, pietrele care rămân

 

La senectute, câţi se cred Seneca!
Oricum te-ntorci, azidai de-un filozof,

Care – vai-vai, ah-ah şi of-of-of! –
N-a vizitatnicicândbiblioteca...

 

Nerozica Nero?Mulţi, câtspumamării...
Micu'-mpărat e-un mare saltimbanc,

Care îşi are tronulîntr-un banc –
L-aiascultat, ai râs, l-aidatuitării...

 

Proverbulvechi (cupiatraşicuapa)
Ne-nşalăuneori, ne trage clapa –

Şiridicămînslăvi te miri ce fleac...

 

Şi ce-ncântaretâmpo-idolatră,
Cândtreceapa vie, cea de leac,

Şi ne rămâneepoca de piatră...
Labirintbasarabean

 

La noi, mai încâlcit e Labirintul...
StăfirulAriadneisă se rupă...
Sus, la palat, îngerişidraci se pupă...
Afară, înfloreştehiacintul...

 

Şi peste trupuri, jalnic, joacă-o trupă
De măscărici care-şiaşteaptă-argintul...
Minciuna, elegant, îşisoarbe-absintul...
Dreptatea nu se vedeniciprinlupă...

 

Când va mai fi vreodatăsă se-ntoarne
TeseiiBasarabieiacasă,
S-apuceMinotaurul de coarne
Ca pe un melcascunsîniarbadeasă,
Apoi, să ne deavesteacea de aur:
De astăzi, amscăpat de Minotaur?!