Munţii noştri curaţi, nu curăţaţi

Omul aparţine pământului. Pământul nu aparţine omului (2-ultima parte)

Prin urmare, o să luăm în considerare oferta voastră de a ne cumpăra pământul. Dacă vom decide să acceptăm, o să pun o condiţie. Omul alb trebuie să trateze animalele acestui pământ ca pe fraţii lui.
Eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg nici un alt mod de a trăi. Am văzut mii de bizoni putrezind în preerie, abandonaţi de omul alb care i-a împuşcat dintr-un tren în mişcare. Eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg cum poate calul-de-fier-fumegând să fie mai important decât bizonul pe care noi îl omorâm doar ca să supravieţuim şi-i cerem iertare pentru asta.

Ce este omul fără animale? Dacă toate animalele ar pieri, omul ar pieri şi el de o mare singurătate a spiritului. Pentru că orice se întâmplă animalelor urmează curând să i se întâmple şi omului. Toate lucrurile sunt legate între ele.
Deci, vă vom lua în considerare oferta de a ne cumpăra pămîntul. Dacă acceptăm, va fi pentru a ne asigura rezervaţiile pe care ni le-aţi promis. Acolo, poate, vom putea să ne trăim zilele care ne rămân aşa cum dorim. Când ultimul om roşu va fi dispărut de pe acest pământ şi amintirea lui va fi doar umbra unui nor alunecând prin preerie, aceste ţărmuri şi păduri vor păstra încă spiritul oamenilor mei. Pentru că ei iubesc acest pământ aşa cum un nou născut iubeşte bătăile inimii mamei sale. Deci, dacă vă vindem pămîntul, iubiţi-l aşa cum l-am iubit şi noi. Îngrijiţi-l aşa cum l-am îngrijit şi noi. Păstraţi în minte amintirea pământului aşa cum l-aţi primit. Şi cu toată puterea voastră, cu toată mintea şi toată inima, păstraţi-l pentru copiii voştri şi iubiţi-l, aşa cum Dumnezeu ne iubeşte pe toţi!
Atâta lucru ştim şi noi: pămîntul nu aparţine omului, ci omul aparţine pămîntului şi toate lucrurile sunt interconectate aşa cum sîngele uneşte o familie. Toate lucrurile sunt legate între ele. Orice soartă are pămîntul, aceeaşi soartă o vor avea şi fiii pămîntului. Omul nu a ţesut pînza vieţii, el e doar un fir în ea. Orice-i face el acestei pînze, îşi face lui însuşi.
Dar vom evalua oferta voastră de a merge în rezervaţia pe care aţi stabilit-o pentru oamenii mei. Vom trăi separat şi în pace. Contează prea puţin unde ne vom petrece restul zilelor. Copiii noştri şi-au văzut părinţii umiliţi şi înfrânţi. Războinicii noştri au cunoscut ruşinea şi după ce au fost învinşi îşi consumă zilele în inerţie şi-şi otrăvesc trupurile cu mâncăruri dulci şi băuturi tari. Contează prea puţin unde vom muri. Triburile sunt făcute din oameni, nimic mai mult. Oamenii vin şi pleacă, la fel ca valurile mării.
Nici măcar omul alb care vorbeşte cu Dumnezeu ca şi cu un prieten nu poate fi scutit de destinul comun al tuturor. Poate suntem totuşi fraţi, în cele din urmă, vom vedea. Atâta lucru ştim şi noi, şi poate că omul alb îl va descoperi şi el într-o zi: Dumnezeul nostru este acelaşi. Poate credeţi că-l deţineţi aşa cum vreţi să ne deţineţi pământul – dar nu puteţi. El este Dumnezeul oricărui om, şi compasiunea Sa este aceeaşi, şi pentru omul roşu, şi pentru cel alb. Acest pământ este preţios pentru El, iar a răni pământul înseamnă a-i dispreţui Creatorul. Şi oamenii albi vor trece, poate mai repede decît alte triburi. Continuaţi să vă contaminaţi aşternutul, şi vă veţi sufoca în propriile dejecţii.
Dar în pieirea voastră, voi veţi străluci, aprinşi de puterea Dumnezeului care v-a adus în aceste ţinuturi, şi din anumite raţiuni speciale v-a dat putere asupra lor şi asupra omului roşu. Destinul vostru este un mister pentru noi, pentru că noi nu înţelegem. Cînd bizonii au fost toţi măcelăriţi, caii toţi îmblânziţi, colţurile secrete ale pădurii îngreunate cu mirosul multor oameni şi vederea dealurilor înverzite, obturată de fire vorbitoare, unde este desişul? Unde este vulturul? Şi ce înseamnă să spui la revedere poneiului liber şi vânătorii? Sfârşitul vieţii şi începutul supravieţuirii.”
Acest discurs a fost ţinut de Marele Şef De Trib al Ligii Duwamish, cunoscut nouă ca Şeful Seattle, în anul 1854, cu un an înaintea marelui consiliu care avea să încheie tratatul între triburile indiene şi guvernul Statelor Unite. Guvernul a propus stabilirea rezervaţiilor. Cu toate că unele triburi s-au opus, “tratatul” a fost semnat. În următoarele trei luni a început războiul.
Acest discurs – legendar, care a suferit probabil multe editări ulterioare – este considerat cel mai important discurs ţinut de un om pentru susţinerea naturii.”
https://orlandobalas.wordpress.com/2013/03/18/profetii-despre-viitor-dis...
Acest text este cuprins în Broşura cu titlul RESPECTAŢI NATURA! editată în cadrul proiectului MUNŢII NOŞTRI CURAŢI, NU CURĂŢAŢI! al Clubului Lions Bistriţa, cofinanţat de Consililul Judeţean Bistriţa-Năsăud. Proiectul a fost conceput urmare a constatării triste că unor semeni de-ai noştri nu le pasă, sunt indiferenţi la mediul înconjurător, aruncă sau lasă ambalaje şi alte gunoaie, oriunde şi peste tot! Suntem convinşi că cititorii acestui articol nu fac asemenea fapte... Dar, credem că trebuie să fim mai implicaţi, să luăm atitudine!
S.H., Clubul Lions Bistriţa, 07.2016

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5