OMUL-BALANŢĂ

Cartea ARIPI ASTRALE, apărută de curând la Editura Casa Cărţii de Ştiinţă Cluj-Napoca, ne încântă de la privirea copertei, ce reprezintă o operă de artă, dar şi ca poezie cuprinsă în cele 94 de pagini.

Am citit această carte în manuscris iar articolul scris atunci, Un dor nemărginit, a devenit postfaţa acestui al doilea volum de versuri scris de Domnul Gheorghe Mizgan. Volumul conţine 59 de poezii şi are prefaţa scrisă magistral de Domnul profesor Vasile Găurean. Este o bucurie să citim cuvintele acestui om cu o vastă cultură, Vasile Găurean.

Încă de la primul său volum de versuri am observat similitudini la acest poet bistriţean cu ceea ce citisem demult în a sa ARTA IUBIRII a lui Ovidiu, dar când am parcurs scrierea Domnului Vasile Găurean, prin cuvintele sale: „Gheorghe Mizgan se aseamănă cu poeţii Romei prin spiritul enciclopedic”, mi s-au confirmat ideile şi am încercat în textul de faţă, cu smerenie, o succintă paralelă.

Gheorghe Mizgan se întreba în prima sa carte, CAMELEONUL CU ARIPI (2008):

„Înceta-voi eu vreodată

Să iubesc şi să roşesc?”

Parcurgând prezenta sa carte avem şi răspunsul: Omul iubeşte toată viaţa!

Iată câteva versuri frumoase ce dovedesc harul acestui poet:

„Când lacrima-ţi de smirnă picurând,

Pecetea dragostei ce ne atinge,

Pe rândurile scrise, suspinând,

Duioase clipe, inima mi-o frânge.

Cu raza blândă a singurătăţii,

Din ochii tăi, din aura-ţi de sfântă,

Izvor de taine-n clipele dreptăţii,

Lumină diafană ce mă-ncântă.”

(din poezia Lacrima, Bistriţa, 11 februarie 2009)

„Iar gândul meu, izvor de poezie,

Căuşul palmei muzei inundând,

Sorbind cu sete şi cu frenezie,

În armonie tainică zburând.”

(din poezia Cu aripi noi, Bistriţa, 31 august 2009)

„Uniţi, vom călători printre Mirajele Universului,

Căutând vibraţiile Luminii

Cu care să ne contopim în Eternitate.”

(din poezia Dincolo, Bistriţa, 9 februarie 2009)

Poetul şi-a privit rănile prin ochii adevărului şi, prin poezia creată, arată că s-a vindecat. A practicat adevărul cu el însuşi. Şi-a deschis inima şi a putut, prin poeziile sale, să îşi creeze propriul vis despre paradis. Despre paradis, ştim bine, există diferite scrieri: „ a fi desăvârşit – iată paradisul” se spune în cărticica PESCĂRUŞUL JONATHAN LIVINGSTON. Personal afirm, din proprie experienţă: Să te lupţi cu greul, cu singurătatea extremă, cu nevoile naturale neîmplinite şi să trăieşti în puritate iubindu-L pe Dumnezeu - acesta este paradisul. La urmă, vezi că paradisul înseamnă cât de mult te iubeşte Dumnezeu!

Autorul a exprimat ceea ce a simţit, adevărul trăit, iar ceea ce este adevărat rămâne adevărat, indiferent dacă este crezut sau nu.

Poezia lui Gh. Mizgan este atât de frumoasă, încât exprimă adevărul acestui suflet contemporan cu noi, cu aceeaşi putere ce transpare din poeziile scrise acum două mii de ani de Ovidiu. Să mergem în urmă cu două milenii pentru a citi câteva versuri scrise de cel ce a trăit pe malul Mării Negre, aflat în exil la Tomis între anii 8-17, Era Creştină:

„Dacă, Romani, cineva nu cunoaşte-ale dragostei taine,

Să mă citească; aflând, să se grăbească-a iubi”

În cărţile sale şi poetul Gheorghe Mizgan pare a-i îndemna pe tineri să cunoască Iubirea.

Să vedem, însă, alte versuri ale lui Ovidiu:

„Află că nu din văzduh o să-ţi pice-nainte aleasa:

Iscoditorii tăi ochi, doar, vor pute-o găsi,

[...]

Astfel şi tu care cauţi prilej pentru-o dragoste lungă,

Află întâi, în Oraş, fetele unde se strâng.

Nu-ţi cer să-ţi cauţi spre zări, cu corabia, noua iubire,

Ca străbătând un drum lung să o găseşti peste mări:

Dacă Perseu a adus pe Andromeda din negrele Indii,

Iar frigianul păstor soaţa şi-a luat de la greci,”

Acum, dacă ar trăi, Ovidiu ar versifica având în vedere maşina, avionul, racheta cosmică, internetul pentru a-i îndemna pe oameni să cunoască Iubirea, această Mare Taină.

Posibil ca în viitoarele sale creaţii poetul Gheorghe Mizgan să vorbească mai mult despre iertare. Ştim că nu există nici o altă cale de a vindeca rănile emoţionale decât iertarea.

Vedem din cartea ARIPI ASTRALE că şi-a exprimat, în versuri foarte reuşite, părerea despre câteva cărţi. Avem curiozitatea să vedem creaţii poetice semnate Gheorghe Mizgan după câteva texte biblice cum ar fi: IOV, ECCLESIASTUL, CARTEA LUI TOBIT, ISTORIA SUSANEI, CARTEA ÎNŢELEPCIUNII LUI SOLOMON. Îi propunem să acorde atenţie acestor cărţi din Sfânta Scriptură şi, dacă vrea Harul, să creeze poeme. De curând am văzut la televizor un spectacol de operă creat după ISTORIA SUSANEI, în care, după cum ştim, e povestea unei femei tinere, frumoase şi caste, acuzată de adulter de către doi bătrâni necredincioşi. O intervenţie divină îi dovedeşte nevinovăţia.

CARTEA ÎNŢELEPCIUNII LUI SOLOMON, operă de mare frumuseţe şi profunzime, se pare că are acest nume urmare procedeului literar des folosit în antichitate când un text anonim era pus pe seama unei personalităţi importante pentru a avea autoritate. Temele principale ale acestei cărţi fiind: Originea Înţelepciunii, rolul ei în viaţa omului, mijloacele prin care e dobândită şi iubirea pentru Dumnezeu.

Poetul Gheorghe Mizgan este născut în Zodia Balanţei şi de aceea doreşte să comunice, să fie activ în viaţa cetăţii. O Balanţă fără relaţii seamănă cu un peşte fără apă. Motivaţia cea mai profundă a Omului-Balanţă este de a se oglindi în alţii, de a găsi o persoană complementară cu efect întregitor. Astfel, apare imaginea unui balansor unde, la ambele capete, trebuie să stea cineva pentru ca întregul să funcţioneze. În numele armoniei generale, contrariile trebuie echilibrate.

Autorul, ca nativ al a Zodiei Balanţei, caută întregirea, doreşte deplinătatea şi echilibrul. Citim într-o carte privind psihologia zodiilor despre aceşti nativi: „Este cochet, flirtează, strategic, planificat, nu se supără pe nimeni, talentat, un simbol al dreptăţii...”.

Noi ştim că omul se formează în familie şi societate, şi în funcţie de educaţia primită este ceea ce este, dar o fi şi ceva legat de zodie aşa că nu strică să citim şi să fim colocviali.

Revenind la poezia lui Gheorghe Mizgan din cartea ARIPI ASTRALE, ea ne apare ca un jurnal al evoluţiei vieţii sentimentale şi de familie a poetului, dar în care se simte suflul unor noi opere de maturitate în care, după părerea noastră, dacă va adopta versul alb – deci să nu îl mai chinuie rimele – atunci îşi va putea descărca artistic-purificator trăirile lăuntrice spre binele său şi al creaţiilor sale.

Voi încheia cu câteva cuvinte, pentru noi toţi, ale marelui filozof şi poet, Rabindranath Tagore:

„Prin simţul adevărului cunoaştem legea creaţiei şi prin simţul frumuseţii cunoaştem armonia universului. Când cunoaştem legea în natură, ajungem la stăpânirea puterilor ei şi devenim puternici, când cunoaştem legea morală din noi, ajungem la stăpânirea noastră înşine şi devenim liberi.”

Vă recomand cu căldură cartea ARIPI ASTRALE pentru o lectură de suflet.