PARADOXURI FISCALE (IV)

În articolul precedent am arătat care este paradoxul dintre prevederile legale şi modul lor de aplicare referitor la calculul impozitului pe dividende. De data aceasta am să arăt care este paradoxul între necesitate şi amăgire legat de scutirile la impozitul pe dividendele reinvestite aşa cum a fost reliefat, ca o ultimă zvâcnire a Guvernului Tăriceanu, la sfârşitul mandatului de la finele anului 2008.
A fost emisă, cu multă emfază şi publicitate ieftină, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului (OUG) nr. 200 pentru modificarea Codului fiscal, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial nr. 815 din 04.12.2008 care, printre altele, prevede: „art. II (1) Dividendele reinvestite începând cu 2009, în scopul păstrării şi creşterii de noi locuri de muncă pentru dezvoltarea activităţii persoanelor juridice romane distribuitoare de dividende, conform obiectului de activitate al acestora înscris la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, sunt scutite de la plata impozitului pe dividende. (2) Sunt scutite de la plata impozitului pe dividende şi dividendele investite în capitalul social al altei persoane juridice romane, în scopul creării de noi locuri de muncă, pentru dezvoltarea activităţii acesteia, conform obiectului de activitate înscris la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului. (3) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (1) si (2) se aprobă prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.”
Aliniatul (1) al acestui articol nu are nici un fel de aplicabilitate şi pe cale de consecinţe, nici nu era necesar. În felul în care este redactat şi prezentat este adevărat praf în ochii beneficiarilor de dividende. Pentru a reliefa acest aspect trebuie să pornim de la definirea dividendului aşa cum este formulată de art.7 alin. (1) punctul 12 din Codul fiscal: „dividend – o distribuţie în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecinţă a deţinerii unor titluri de participare la acea persoană juridică…”.
Deţinătorii titlurilor de participare la o persoană juridică beneficiază de dreptul de proprietate asupra profitului realizat de respectiva persoană juridică. Nimeni nu le poate impune cum să distribuie respectivul profitul. În situaţia în care deţinătorii titlurilor de participare hotărăsc ca profitul să fie reinvestit atunci respectivul profit trebuie să rămână la dispoziţia unităţii şi în conformitate cu Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 3055 din 2009, după încheierea exerciţiului financiar şi depunerea bilanţului contabil, se va înregistra în creditul contului 1171 „Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită” prin debitul contului 121 „Profit şi pierderi”. Înregistrat, în acest cont, profitul poate rămâne la dispoziţia unităţii cât va hotărî adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor fără ca cineva să fie obligat să plătească vreun impozit pentru el.
Însă, în situaţia în care adunarea generală hotărăşte ca întreg profitul, sau numai o parte al acestuia, să fie repartizat la dividende, pentru profitul, respectiv, partea din profitul, repartizat în acest scop, trebuie să se plătească un impozit „de 16% asupra dividendului brut plătit” dacă beneficiarii dividendelor sunt persoane juridice; sau un impozit în „cotă de 16% din suma acestora” în situaţia în care respectivii beneficiari sunt persoane fizice. Profitul, sau partea din profitul repartizat la dividende va fi înregistrat în creditul contului 457 „Dividende de plată” prin debitul contului 1171. Numai că repartizarea profitului la dividende presupune pregătirea lui pentru a ieşii din unitatea economică şi nicidecum pregătirea lui pentru reinvestire, oricare ar fi scopul acesteia.
Şi prevederile alin.(2) al articolului menţionat mai sus sunt neclare. Aici părerile sunt împărţite: unii susţin că se aplică în cazul tuturor societăţilor comerciale; altele că se aplică numai de unităţile care au ca obiect de activitate distribuirea de dividende cum ar fi fondurile de investiţii; iar altele că nu se aplică în nici un caz. Dacă nu se aplică de ce au fost emise? Unitatea care ar acorda scutirea de impozit pe dividende cum poate controla dacă beneficiarul acestora le-a investit „în capitalul social al altei persoane juridice române”? Şi aceasta pentru că art. II al OUG 200/2008 ataşat la art. 36 din Codul fiscal actualizat pentru 2012, nu are încă norme de aplicare pentru că organele prevăzute la alin.(3) nu au emis nici până azi ordinul de aprobare al procedurii de aplicare ale prevederilor alin. (1) şi (2).
Deci prevederile art. II din OUG 200/2008 sunt în totalitate confuze şi generează reale paradoxuri fiscale.

Măgeruşan Ioan