PARADOXURI FISCALE (III)

În articolul precedent, am arătat care este paradoxul dintre conţinutul legii şi modul de aplicare al acestea, în materie de fiscalitate. De data acesta voi arăta paradoxul dintre principii exprimate totalmente diferit, dar care sunt aplicate la fel, numai pentru a favoriza bugetul statului de a încasa impozite şi taxe atât prin mijloace legale, cât şi prin mijloace, realmente, dubioase. De data aceasta am luat ca exemplu reglementările din Codul fiscal cu privire la impozitul pe dividende, care trebuie plătit de o persoană juridică română unei alte persoane juridice române, sau unor persoane fizice, pentru dividendele distribuite/plătite, respectiv pentru veniturile sub formă de dividende obţinute.
În cazul acţionarilor persoane juridice, impozitul pe dividende care trebuie plătit este reglementat de art. 36 alin.(1) şi alin.(2) din Codul fiscal, care prevede: „(1) O persoană juridică română care distribuie/plăteşte dividende către o persoană juridică română are obligaţia să reţină, să declare şi să plătească impozitul pe dividende reţinut către bugetul de stat, astfel cum se prevede în prezentul articol. (2) Impozitul pe dividende se stabileşte prin aplicarea unei cote de 16% asupra dividendului brut distribuit/plătit unei persoane juridice române.”
De aici rezultă că persoana juridică care distribuie/plăteşte dividendul are obligaţia de a reţine, de a declara şi de a plăti impozitul pe dividende aplicând cota de 16% asupra dividendului brut ceea ce înseamnă că baza de impozitare cuprinde atât dividendul distribuit cât şi impozitul pe dividende. În acest fel pentru partea de impozit care întră în baza de impozitare se plăteşte impozit la impozit, adică o dublă impozitare, ceea ce nu este corect şi nici logic, dar este legal. Aşa prevede legea şi aşa trebuie aplicată pentru că aşa a voit legiuitorul. Metoda de calcul folosită în această situaţie este suta adăogată: (Y x 16%); (Y = dividendul brut).
În cazul acţionarilor persoane fizice care încasează dividende sub forma veniturilor de acest fel, impozitul care trebuie plătit este reglementat de art. 67 alin.(1) din acelaşi cod fiscal care, la rândul său, prevede: „(1) Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sumele primite ca urmare a deţinerii de titluri de participare la fondurile închise de investiţii, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora. Obligaţia calculării şi reţinerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor către acţionari sau asociaţi.”
Rezultă că persoana juridică care repartizează şi plăteşte dividendul are şi în această situaţie, obligaţia de a reţine, de a declara şi de a plăti impozitul pe dividende impunând cota de 16% asupra bazei formate din suma acestora; adică din dividend şi din impozit. Deci, expresia este „din suma acestora” şi nu „la suma acestora”; pentru că „la suma acestora” este egală cu dividendul brut. Baza de impozitare ar fi formată prin diferenţa dintre dividendul brut şi impozitul datorat ceea ce înseamnă că baza de impozitare va cuprinde numai dividendul cuvenit acţionarilor fără impozitul care trebuie plătit bugetului de stat, ceea ce ar fi corect, logic şi legal. Metoda de calcul în această situaţie ar trebui să fie suta diminuată, ceea ce înseamnă că la bugetul de stat ar trebui să se plătească o sumă mai mică cu 2,207%, decât în cazul metodei prin sută adăogată: (Y x 13,793%); (16 :116% = 13,793%); (16% – 13,793% = 2,207%).
Însă, organele fiscale, prin actele de control, au dispus ca respectiva cotă de 16% să fie aplicată asupra dividendului brut, atât în cazul beneficiarilor persoane juridice, cât şi în cazul beneficiarilor persoanelor fizice. Mă întreb, şi la rândul meu întreb pe toţi factorii de răspundere, cum pot utiliza aceiaşi metodă de sută adăogată, la principii formulate în lege, totalmente diferit? De ce nu se ţine cont de prevederile art.13 din Codul de procedură fiscală care pune mai presus de părerile personale „voinţa legiuitorului aşa cum este exprimată în lege” ţinându-se cont de spiritul şi litera legii, aşa cum ar fi normal?
Când vom ajunge ca şi la noi legea să fie lege, cu metode de calcul unitare la principii unitare şi cu metode de calcul diferite la principii diferite?

Măgeruşan Ioan