Părintele Arsenie Boca şi ... vizitatorul

Ştia că este urmărit de securitate, întrucât se bucura de o popularitate extraordinară între oamenii simpli, dar şi între cei care luau drumul munţilor, ca americanii să găsească o ţară „liberă” când vor veni.

-Părinte, dar de ce i-aţi lăsat pe ăia să vă sărute mâna şi altora nu le permiteţi, ba îi şi dojeniţi? s-a mirat un fratecălugăr mai tânăr.

-Lasă, mă, lasă, că aceia mă văd pentru ultima dată, săracii.

Într-o zi, mult mai târziu, peste vreo cinşpe ani, sosi la el un vizitator mai ciudat cumva şi după o oarecare discuţie, acesta îi mărturisi părintelui:

-Părinte, eu nu cred în Dumnezeu.

-Mă, tu ai citit multe cărţi. (Erau cărţi destule-n comunismul acelei vremi, numai că goale, fără suflet, adică fără Dumnezeu n.n..

- Da, am citit, e drept.

- Da’ Biblia, ai citit-o?

-Un pic, da’ nu mult....

-Apăi asta s-o citeşti, să înveţi să iubeşti, să nu urăşti pe nimeni şi vei fi alt om şi Dumnezeu îţi va fi mai aproape.

-Eu nu urăsc pe nimeni, dar pe Ceuşescu-l urăsc.

-Ascultă, măi! zise părintele. Când nu va mai fi Ceauşescu, o să fie vai de capul vostru, ţine minte.

(Mă tem că tocmai am ajuns- cititorule- la acele vremuri despre care vorbea părintele Arsenie Boca. Suntem o ţară ce şi-a vîndut economia, e săracă, cu mulţi oameni ce trăiesc din tomberoane şi un stat îndatorat cu aproape o sută de miliarde de euro. Regretă cieva ori nu pe Ceauşescu?- e altă treabă, dar în halta asta suntem.