Părintele Radu Roșu: O altă dinamică – EVADAREA

Dragi cititori! Spuneam în articolul de săptămâna trecută faptul că fenomenul jocurilor pe calculator implică niște copii care caută CEVA și niște părinți care deși îi îndrumă greșit, cred că își țin copiii în siguranță în casă. Sau, dacă doresc cu adevărat să se simtă mai bine în legătură cu bona digitală, se conving că jocurile și ecranele chiar pot să fie educative sau să stimuleze capacitatea copiilor de concentrare, coordonarea mână – ochi, ori să facă altceva ce pretinde ambalajul jocului.

Dar tinerii mai caută ceva. Și anume o altă dinamică – EVADAREA. Imaginați-vă că sunteți un adolescent și simțiți că nu vă prea ăuteți adapta. Sau că nu vă place felul în care arătați sau că trăiți într-o familie cu probleme; sau să spunem că vă simțiți singur și golit și sunteți adesea deprimat. Urâți școala și nu aveți nici un prieten adevărat.

După dinamica brutală a ierarhiei și a statutului de grup în adolescență, sunteți lăsat pe dinafară – la urma urmei locurile sunt limitate la masa celor tari.

Nu ați evada din această viață dacă ați putea? Pentru unii, Matricea despre care vorbeam în articolul trecut, are atracția ei. Sigur, sunt la îndemână drogurile și alcoolul, vechile ajutoare împotriva discomfortului de a nu fi adaptat sau de a nu te simți bine în propria piele.

Dar copiii de astăzi au și lumi fantastice și magice în care se pot pierde și reinventa pe ei înșiși; lumi unde pot crea personaje puternice care îi pot distruge cu desăvârșire pe ceilalți în timp ce urmăresc vreun obiectiv nobil comun.

Ce ați alege: să stați pe dinafară, privind la masa celor tari, sau să fiți un vrăjitor cu puteri magice care poate cucerii lumi întregi?

Mulți copii prinși în astfel de jocuri și care caută să evadeze din lumea reală, provin din familii disfuncționale. Dar mulți dintre ei provin și din familii iubitoare, frumoase, cu părinți iubitori. În unele dintre aceste situații, copilul nu evadează neapărat dintr-o realitate exterioară groaznică; vrea maio degrabă să scape de demonii sau neplăcerile intrapsihice.

Pentru cei care sunt mai bine adaptați social, capcanele sunt altele.Dacă ești destul de norocos pentru a face parte din grupul de la masa celor tari, constrângerea de a evada într-un joc pe calculator s-ar putea să nu fie atât de puternică. Sigur, ar putea fi amuzant, într-un mod care ține exclusiv de adrenalină, să joci niște jocuri de tip shooter, dar tu stai la masa celor tari, așa că cine mai are nevoie să evadeze 24 de ore, țapte zile pe săptămână?

Da, dacă ești unul dintre puștii tari, s-ar putea să nu fi atât de implicat în gaming – dar mai sunt rețelele de socializare, și asta este cu totul altă poveste.

Fetele rele – și băieții – nu se mai limitează la vechil bârfe și zvonuri și la reducerea celorlalți la tăcere pentru menținerea statutului lor în ierarhie, acum au la dispoziție amplificarea oferită de Facebook, Instagram, Snapchat, Tweeter, Kik, și de orice alt site de gen pe care și-l pot adăuga la arsenal.

Aici este problema: jocurile pe calculator (telefon) pentru copiii alienați și rețelele de socializare pentru majorete creează, ambele, aceeași dependență ca heroina pentru un drogat. Cu fiecare glonț virtual, cu fiecare mesaj și cu fiecare postare se secretă – țâșnește – dopamină, la fel de precis precum cocaina gâdilă neurotransmițătorii de genul dopaminei.

Și, din nefericire, unii copii, în funcție de ereditate și temperament, s-ar putea să fie deja predispuși la dezvoltarea unei personalități vulnerabile la dependență și, astfel, să fie mai expuși să cedeze acestor diverse stimulente digitale ale secreției de dopamină.

Lecția importantă ce trebuie învățată este că și o persoană sau un copil obișnuit poate să se lase prins – și copilul care nu are o viață de familie dezastruoasă și nici demoni interiori poate , la rândul lui, să cadă în capcana dependenței.

Indiferent de ce o faci, dacă bei prea mult sau joci toată ziua pe calculator, activând secreția de dopamină, dependența te poate absorbi și pe tine.

În mod surprinzător, s-ar putea ca drogurile digitale să fie mai insidioase și mai problematice decât drogurile ilegale, pentru că nu suntem în gardă în privința lor; în același timp, sunt peste tot, permanent întărite și mai acceptabile social decât echivalentele lor sub formă de pulbere, atât de disprețuite, ceea ce la face cu atât mai accesibile.

Bineînțeles că nu găsim în clasă droguri sub formă de pulbere, dar cu siguranță vedem tablete, Game Boy și smartphone-uri, cu toată dependența pe care o dau și cu efectele care transformă psihicul.

Mai tulburător este că puștii expuși la aceste droguri digitale sunt din ce în ce mai tineri și mai tineri și mai tineri.

Prețuiți VIAȚA și alegeți să nu vă pierdeți! – A.M.

Cu Har și Bucurie, Pr. Roșu Radu Liviu, consilier în adicții!