Poeme de MARIN MOSCU

Veghea răstignită pe aşchii de surcele

 

În crucea asta sfântă din piatră ferecată

Stă inima iubirii cu poveşti brodată.

Licărim pământul cu cer de albăstrele

Din veghea răstignită pe aşchii de surcele.

 

Mă uit cum orizontul intră pe fereastră,

Minunăție clară din clepsidra noastră

Şi tainic regăsim un felinar pe drum

Din veacul muribund în florile din fum.

 

Urcă în mistere copacul meu din noi,

Îmbrățişăm cu lacrimi uitare şi nevoi

Şi locuim în Arcă prin valuri, vălurele,

Visând doar curcubeie în inimă cu vele.

 

Trecem mai departe prin spuzele din cer,

Suntem ca frunza pusă pe ochiul de mister

Şi ritmic prin fuiorul cu razele albastre

Viața o purtăm spre mii şi mii de astre!

 

 

Vocabularul iubirii

 

Lumina captează ochii,

Salut frunzele mărului

Căzute sub zăpada gândului,

Muşc fructele

Căzute în odihna destinului.

Un şarpe se aşază la gât,

Sufocă până la silabe

Cuvintele puse de Dumnezeu

În ADN-ul iubirii.

Unde stai ascunsă frunză de mărar?

Caut epilatorul vieţii

Să ne întoarcem la începutul

Zâmbetului copilăriei

Agăţat de aripile vântului

Căzut în văgăuna minciunilor

Unde nici Biblia

Nu poate fi citită

Decât în patru ochi suprapuşi

Într-o singură dorinţă:

Viaţa captată

De lumina interioară.

Labirintul Raiului

Se topeşte pe buzele noastre,

Se face semnătura Domnului.

Nu te mai ascunde,

Eşti prima pagină

La care-mi închin

Vocabularul iubirii!

 

 

 

Iubește cât de mult poți să visezi

 

Iubește cât de mult poți să visezi

Ochii căprui, albaștri, ochii verzi…

Adună sincer în suflet, în gândire,

Doar credința din marea ta iubire.

 

Încântat vei fi, de-alegerile făcute,

În clipele fierbinți, în clipele plăcute…

Fii loial și sincer cât ești în viața ei,

Ochi frumoși au și alte femei…

 

Doar tu-n iubire trebuie să vezi

Lumina ochilor în care crezi!

 

 

Valuri bizare

 

Lebăda cu gâtul frânt

Sapă umbra în pământ

Şi în trecerea spre moarte

Scoate puişori, vreo şapte.

 

Toţi înoată pe sub umbră,

Ochii intră-n ceaţa sumbră

Şi-n plecarea fără zbor

Penele pictează-un nor.

 

Lebădă cu gât furat

Cine urma a-ngropat?

Că aici, pe-ascunsă mare,

Şapte valuri par bizare!

 

 

Zburând pe-a aripii iubire

 

De-atâta iubire albastră ce-ți port

Cerul a ales să-mi fie-aeroport.

M-am înălțat pe-un vis neînfruntat

De lipsa brațelor întinse spre zburat.

 

S-a răsucit fierbinte inima în mine,

Am scos-o sângerând în mii de rime.

Tu ai pus-o într-un pahar cu gheață

Să mi-o trăiești in fiecare dimineață.

 

Azi n-ai uitat, ai sărutat paharul,

Nesfârșirea a știut să-mpartă harul.

Inima bea sărutul de mărire,

Zburând pe-a aripii iubire!

 

 

 

Stele înfrunzesc în iubiri de floare

 

Stele înfrunzesc în iubiri de floare,

Tu te ascunzi ca un polen haihui

Pe trompa risipită-a vântului

Ce-a măturat și urma din cărare.

 

Mi-ai oferit plăcere și ardoare

Din frumusețea tinereții tale,

Urcat-am munți, am coborât în vale,

Ne-am învelit cu răsărit de soare.

 

Trupul tău s-a răsucit în mine,

Eu m-am topit ca umbra pe uscat

Când vipia răzbate răspicat

Și-aduce în săruturi semne alcaline.

 

Pe trupul tinereții un tarif revine,

Mărunțișul nostru trupesc de nenufar,

Întrând în steaua vieții ca un far

Să vedem tributul care vine.

 

Îți dau un rest de zi pentru o noapte,

O clipă de iubire pentru veșnicie,

Ești floarea mea minune dintr-o poezie

Pe care amândoi am scriso-n șoapte!

 

Scapă-mă de zborul ne-nceput

În zarea de tristețe sau visare,

Ne-om înveli frumos cu razele de soare

Atât, câtă iubire, în noi a încăput în noi.

 

Neputinţă

 

Vise lungi, inima largă

Pun săgeţile pe-o targă,

Din călcâiele aprinse

Ies răni cu buze încinse.

 

Strigăm crezului cântarea,

Presărăm pe aripi sarea

Să nu doară de-i fierbinte,

Lacrima aduce-aminte.

 

Am trecut miezul iubirii

Pe năluci în valul firii,

Creasta lor ucide-o floare,

Umbra ta crescută-n mare…

 

Vrut-am la piept să te strâng,

Braţele-au uitat şi plâng!

 

 

Tămăduirea rătăcirilor

 

Îngerii aduc pe poarta cerului,

Pe undeva, pe la Greşu,

O rază de lumină,

O pun în căuşul palmelor

Şi o infuzează

Cu sărutul buzelor tale.

Beau pe nerăsuflate

Boabele fericirii

Cu ochii şi inima…

Sufletul intră în jocul rațiunii,

Rațiunea urmăreşte

Zig-zagul fluturilor

Mânjiți cu aripi de curcubeu,

Albinele deviază orizontul

Vărsând peste noi

Clepsidra cu miere şi polen.

Îți aduci aminte

Pe unde, şi cum , ne-am tămăduit

Rătăcirile dulci?

Tu, răspunde.

Eu încerc să pătrund,

Pe aceeaşi rază,

Cu tine în brațele

amintirilor!