Pr. Alin Ciprian Cîndea: Antidotul atitudinii schimbătoare și al loialității volatile

 

 

În Duminica Floriilor rememorăm intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim, eveniment marcat de bucuria și de entuziasmul celor care Îl primeau cu ramuri de finic și cu strigăte de "Osana!" Cu toate acestea, Evanghelia acestei duminici ne reamintește că atitudinile oamenilor pot fi schimbătoare și că loialitatea lor poate fi volatilă.

 

În pericopa evanghelică de la Ioan (12,1-18), vedem că mulțimile care Îl întâmpinau cu bucurie pe Isus aveau să ceară strigând, doar câteva zile mai târziu, răstignirea Lui. Aceeași mulțime care aplaudase învierea lui Lazăr din morți s-a lăsat influențată, în foarte scurt timp, de liderii religioși care doreau să-L reducă la tăcere pe Mântuitorul. Această schimbare brutală de atitudine este o reflectare a naturii umane și a fragilității legăturilor care există adesea între oameni.

 

În societatea noastră, suntem adeseori martori ai unui fenomen similar. Oamenii se pot arăta prietenoși și binevoitori într-un moment, iar în următorul moment pot întoarce spatele și pot acționa împotriva celor pe care îi numeau prieteni. Această instabilitate a relațiilor umane poate fi adesea devastatoare și poate provoca suferință, dezamăgire și chiar războaie.

 

Noi, creștini fiind, suntem chemați să fim diferiți. Suntem chemați să fim stânci de stabilitate într-o mare de schimbări. Trebuie să ne conducem viața bazându-ne pe cuvântul Domnului și să ne arătăm loialitatea față de Dumnezeu și față de aproapele nostru în fiecare zi, indiferent de circumstanțe.

 

E bine din când în când să reflectăm la modul în care ne raportăm la cei din jurul nostru, pentru a rămâne oameni integri și de cuvânt, care își respectă promisiunile și care rămân fermi în credința lor, în ciuda vântului schimbător al vieții. Să ne amintim că iubirea și compasiunea sunt valorile care îl definesc pe creștin și că aceste valori ar trebui să ne călăuzească în toate relațiile noastre. Să nu fim ca mulțimile care îl ovaționau pe Domnul la intrarea sa în Ierusalim, și care apoi și-au schimbat rapid starea și convingerea, în funcție de presiunile externe. Să fim în schimb ca Maria din Betania, care, prin gestul ei de dragoste și de recunoștință față de Isus, ne învață că loialitatea și iubirea devotată trebuie să fie constante în viețile noastre și că nimic nu trebuie să ne împiedice de a ne comporta în consecință.

 

Și, mai presus de toate, să nu uităm că nu suntem ceea ce spunem, ci ceea ce facem. Nu suntem după cum gândim, ci după cum acționăm. De aceea, să ne rugăm ca Dumnezeu să ne întărească credința și să ne îndrume pe calea stabilității și a devotamentului, astfel încât să ramânem totdeauna inspirați de iubirea Sa în relația noastră cu ceilalți.