Pr. prof. Nicolae Feier: Dumnezeu te apără, dacă te aperi și tu! Am luat la timpul potrivit toate dozele de vaccin!

Când auzim că oamenii pe care îi cunoaștem sau prietenii apropiați trec prin momente de cumpănă și unii chiar pierd lupta cu viața, când sub ochii noștri colegi sau membri ai familiei - până ieri persoane puternice și pline de vigoare - devin brusc victime ale virusului, trebuie să înțelegem cu toții că este necesar să acționăm și să ne apărăm eficient. Nu mai este timp să ne lamentăm, să observăm totul de pe margine și să așteptăm să vedem ce se mai întâmplă. Se întâmplă drame! Din păcate tot mai multe și tot mai aproape de fiecare dintre noi.
Îi mulțumim părintelui profesor Nicolae Feier pentru că a dorit să ne împărtășească o experiență atât de personală. Vă invităm să îl ascultați și să cântăriți singuri dacă merită să vă aflați pe "câmpul de luptă" al pandemiei cu mâinile goale, fără a deține o minimă "armă" de apărare.
#PROvaccinare

Comentarii

05/10/21 07:39

Ne îndoim de îngăduința lui Dumnezeu! Ne folosim mereu de acel cuvânt - „dacă” - care nu există în DEX-ul sau vocabularului lui Dumnezeu. Uităm că acum 2.000 de ani, în vremuri care boala, păcatul ajunse la apogeu, Dumnezeu a trimis în fața sinedriului, a lumii de atunci „Marele Vaccin„ - Fiul său spre jertfă, dar nu l-au acceptat și l-au ales pe Baraba. Și așa procedăm în ziua de astăzi o mare parte dintre noi!? De ce? Revin cu ceea ce am spus la început: neîncrederea în îngăduința lui Dumnezeu!

05/10/21 20:02
A

Un preot care se teme de moarte! Ciudat... Vorbește de „lupta cu viața”, pe care „nevaccinații” o pierd. Dar mai sunt unii care cred în Dumnezeu. Ei nu se luptă nici cu viața, nici cu moartea, ei merg pe „Fie mie după cuvântul Tău”. Oricum, vaccinat sau nevaccinat, veți muri, părinte, când va vrea Dumnezeu. Nu vă va apăra vaccinul de voia Domnului. Până atunci, aibă-vă Dumnezeu în paza Lui.

06/10/21 17:53
George Carp

Domnule A, și Hristos, ca Om, s-a temut de moarte, un om normal se teme de moarte, de această despărțire nefirească a sufletului, care rămâne viu, de trupul care moare. Omul nu este un obiect, Dumnezeu i-a dat viața ca un mare dar al Lui, de aceea omul trebuie să lupte pentru ea, s-o apere, s-o ferească de rele și cu ajutorul medicilor, medicamentelor, vaccinurilor, și acestea sunt făcute tot de Dumnezeu pentru a-l servi pe om. Desigur toți murim, însă una este să mori predându-te total lui Dumnezeu, cu speranța vieții de Dincolo, și alta este să mori prost, departe de Dumnezeu, ca un obiect stricat aruncat într-o groapă.

06/10/21 20:14
prof.Vasile G.

Problema este abordată corect de părintele Nicolae, ca și de domnul George Carp. Îngrijirea sănătății este o datorie a creștinilor. A te încrede numai în ocrotirea lui Dumnezeu este o dovadă de aroganță: Cine sfideazp primejdiile comite o varietate de sinucidere . Necesitatea actului medical a subliniat-o adesea Hristos Domnul (,,Nu sănătoșii au nevoie de dosctor.”) Iubim și viața aceasta și nădăjduim în cea viitoare (,,Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie”-rostim în Credo). Un om normal =preot sau mirean-e legat cu nevăzute lanțuri de familie, de prieteni, de țara lui, de umanitate planetară.Ar trebui preoții să sfideze moartea fiindcă au credință? Pentru a-i da curaj cui? Ar mai fi acesta un act de iubire creștină?

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5