Pr. Vasile Beni, despre Sfânta Parascheva: Sfinţii arată în viaţa lor sfinţenia lui Dumnezeu!

 Sfânta Cuvioasă Parascheva a văzut lumina zilei în prima jumătate a veacului al XI-lea din părinţi foarte  cre­dincioși.

Se spune că, pe când avea zece ani, la Biserică a auzit citindu-se, la Sfân­ta Li­turghie, cuvântul Evangheliei: ,,Ori­ci­ne vo­ieș­te să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie" (Mar­cu 8, 34). Iar această chemare a Mântui­to­ru­lui a sădit în inima ei dorul de desăvârșire, încât și-a îm­păr­țit toate hainele săracilor şi s-a re­­tras în pustie. A plecat apoi spre Țara Sfântă şi, după ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mă­­năstire de călugărițe în pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul si rugăciunea.

Într-o noapte, însă, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîn­toar­că în locurile părintești: „Să lași pustia și la mo­șia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”. S-a reîntors şi, la vremea rânduită de Dumnezeu, a plecat din călătoria aceasta  pământească. A fost îngropată ca o străină, fără ca ni­meni să știe cine era. Dar Dumnezeu, voind să o proslăvească, a descoperit în chip mi­nu­nat cine era acea străină.

Se spune că, un ma­ri­nar a murit pe o corabie și trupul i-a fost arun­cat în mare. Valurile l-au adus la țărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat pe niște creș­tini să-l îngroape după rânduiala creș­ti­nească. Săpând deci o groapă, „aflară trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred și plin de mi­reasmă". Și au luat trupul Cuvioasei din mor­mânt și l-au adus cu mare bucurie, „cu lu­mini și cu tămâie", așezându-l în Biserica Sfin­ții Apostoli din Epivata.

În anul 1641, domnitorul Vasile Lupu al Moldovei, a cumpărat moaştele şi le-a aşezat în Biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, de unde mai târziu au fost strămutate în Catedrala mitropolitană din Iaşi.

Sinaxarul Bisericii ne spune că în anul 1888, în ziua de 27 decembrie, a izbucnit un incendiu în catedrala unde se aflau moaştele Cuvioasei, arzând totul, până şi sicriul care era îmbrăcat în aur şi argint şi doar învelitorile de pânză şi întreg trupul sfintei au rămas neatinse. Aceasta a fost viaţa sfintei Parascheva descrisă foarte pe scurt şi spre încheiere m-aş opri la cuvintele unui om şi învăţăturile sale despre sfinţi.

Ce spune şi ne învaţă  Petre Țuțea despre sfinţi:„...A fi sfânt înseamnă a fi suveranul tău perfect. Sfântul are forța de coeziune a pietrei. Un sfânt poate fi și analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcă ideea de sfințenie e legată de ideea de minune. Un sfânt poate face o minune. Geniul face isprăvi, nu minuni. Lumea e ancorată în cultul genialității ca slăvire a progresului în afară. Atât. Or, cu cât suntem mai avansați, mecanic și material, cu atât suntem mai departe de esența reală a lumii, de sfințenie... „Sfinţii arată în viaţa lor sfinţenia lui Dumnezeu. Ei sfinţesc înăuntrul lor numele lui Dumnezeu prin rugăciune, apoi îl arată în mod transparent prin purtarea lor. Sunt oameni care au atins culmile foarte înalte ale îndumnezeirii”. Asemenea Sfintei Parascheva care ne este model şi exemplu. Amin!