PRINTRE UMBRE ŞI LUMINI – MUGUR DE IARNĂ

MOTTO: Gânduri călătoare spre cer

arse de fulgere

zdropite de piatră

gânduri luminoase

măcinate de luna

gânduri măcinându-te

cum un muşuroi de furnici

gânduri stresante

roi de ţânţari – pirana

(gânduri – pag 70)

Aşa îşi defineşte poeta Veronica Ştir ecourile frământărilor interioare – un întreg univers introspect, vâslind pe valurile vieţii cotidiene. De altfel lirismul poeţilor nu-i decât expansiunea emoţiilor interioare trimise lumii externe – de la care purcede.

Gând ars de fulger, zdrobit de piatră, este dorul după mamă: ,, / îţi privesc chipul din icoană / pânze de iarbă / pânze de pământ / pânze de apă / sufletul tău tremură în ape / ’’ (Mama – pag. 5, vol. ,,Mugur de iernă’’, Editura Karuna, Bistriţa, 2010).

Gând luminos – e legat de copilărie, nostalgic exclamând: ,, / mărul în care / îmi făceam culcuş / aşteaptă / să deschid cartea / dau file / şi citesc aceeaşi pagină / nu mai descifrez literele / se întunecă / ’’ (Copilărie – pag. 7).

Senzitivă, poeta îşi exprimă gândurile în metafore, comparaţii, personificări unice: ,, / corul de greieri / aprinde colina / (…) păpădiile s-au trecut / s-au crumit / cum visele de seară / găleata cu ciutură / cască spre cer / gura arsă de sete / ’’ (Noapte de mai – pag. 6).

De altfel în funcţie de anotimpuri sau manifestările celeste se leagă simţirea, oscilând între pozitiv şi negativ: ,, / peste deal / uriaşul cu ochi de aur / deschide o pleoapă grea / peste lume / patru melci / vor trage caleaşca / lăsând pe cer dâre argintii / ’’ (Zori de zi – pag. 8). Toamna e plină de arome : ,, / tămâia unduieşte / albastru / în struguri / (…) în beciuri înfloresc arome / ’’ (pag. 10). Dar: ,, / prizioner în chingile lui Făurar / zbaterea disperată / a sufletului / chinuri / între viaţă şi moarte / urlă sălbatic după ajutor / ’’ (…), însă: ,, / când totul pare moarte / ţâşneşte din adânc / mugur de iarnă / ’’ (Mugur de iarnă – pag. 11).

În ,,Accident’’ (rutier, aviatic, feroviar sau cerebral): ,, / lăsa înşirate victimele / şi gonea departe / râzând sardonic / prin ferestrele clepsidrei / ’’ (pag 13).

Uneori totul e paradox: ,, / peste neaua eternă / pluteşte moartea / se simte foarte bine / şi exclamă / ce frumoasă e viaţa / ’’ (pag. 14).

Prin fresca simţămintelor omeneşti adie şi iubirea: ,, / trenurile vin şi pleacă / dar niciunul pentru mine / de atâta promoroacă / se înţepenesc pe şine / urci într-unul visător / te aştept de-atâta vreme / ne vom înălţa în zbor / spre albastrul din poeme / ’’ (pag. 17).

Curând apare şi ,,Nesincronizarea’’: ,, / Când soarele răsare-n mine / în tine poposeşte seara / (...) în zori privirea ta uimită / mă înveleşte-n stropi de rouă / dar după chin şi aşteptare / e prea târziu / sunt obosită / ’’ (pag. 29).

Nu lipsesc din panorama stărilor psihice nici efectele stresante ale tehnicizării: ,, / secolul / douăzeci şi unul / ecran de cristale / torsul calculatoarelor / ţărâitul în căştile din urechi / atenţie suprasolicitată / neurastenie / ’’ (pag. 52). Sau: ,, / luminile străzilor noaptea / (…) pui de cloşcă / din ouăle transformatorului / cu gălbenuş magnetic / ’’ (pag. 53).

Mereu peisajul psihic este pictural: ,, / coboară amurgul / cămaşă de borangic / peste sânii zilei / ’’ (pag. 25).

Nu lipseşte nici parfumul Orientului pe portative: ,, / tonuri grave / joase / calde / (…) se rupe vraja / în şerpi îmblânziţi / întinşi de-a lungul / (o, parfumul oriental) / pe portativ / ’’ (Orient – pag. 76).

O notă de energie distructivă aduce ,,Furtună’’: ,, / tăvălugul negru al cerului / scrâşneşte peste pietrişul stelar (...) spectacolul stihiilor / ’’ , - dar ,, / de la un timp / nu se mai aud decât sirenele / ’’ (pag. 80).

O carte ca o livadă cu flori de tropi în care adie parfumul, bat vijelii, dar în care se simte şi Austrul ce aduce nădejdi de bine.

Ne regăsim în poezia doamnei Veronica Ştir, cu trăirile noastre de zi cu zi.