Psihologul Suzana Deac: Sfaturi în timp de pandemie

În timpuri speciale vrând-nevrând ne intersectăm prin activități, impresii, senzații, păreri. De multe ori m-am întrebat ce ne-am face fără internet? Cum am mai socializa că, de fapt, din acest motiv suferim cei mai mulți. Vrem socializare față în față.

Faptul că tineretul nostru acționa și interacționa și până acum foarte mult pe internet, în timpurile actuale se dovedește benefic. Obișnuința, plăcerea de a comunica (1), chiar și abilitățile de exprimare s-au dezvoltat, s-au nuanțat, ele există și acum, chiar primesc o pondere incomensurabilă în zilele noastre, când comunicarea ocupă primul loc în relațiile interumane!

Comunici să afli noi informații, comunici să-ți găsești o supapă pentru a te descărca de tensiunile acumulate în interior, comunici ca să-ți găsești un suport emoțional ... așa cum țara are atâta nevoie de spitale-suport ... tot așa individul are nevoie și el de suport moral, sufletesc, de o întărire motivațională și atitudinală.

Dacă ar trebui să predau acum funcțiile limbajului la materia de psihologie, liceenilor, aș accentua funcția de comunicare(1), cum am amintit, funcția de cunoaștere(2) în materie de salvare și auto-salvare, informații legate de realitatea actuală dar și de perspectivele evoluției umane, situației medicale, financiare și sociale. Vă recomand să ascultați posturile de radio care prezintă încredere pentru dvs, să vizionați posturile de tv, în care aveți încredere dar să nu exagerați în audieri și vizionări. Nu trebuie să ajungem la obsesii, fixații și să devenim fataliști, că numai unii pot avea dreptate! Niciodată! Gândirea colectivă este mai prețioasă decât cea individuală, dacă reflectă realitățile multiple din spațiul existențial. E bine să citim și din experiențele din Sud-Coreea, trecută prin multe epidemii, cu o eficiență de combatere rapidă în lupta cu Covid 19. Să știți că la ei, toată lumea poartă mască, fiindcă virusul, cel periculos, se transmite prin picături de salivă, eliberate din gura omului, nu numai în timpul tusei sau al strănutului dar și în timpul vorbirii. Iar dacă aceste picături nu ajung direct în mucusurile gurii, ale nasului sau ale ochilor (!), ajung pe mâna celui care vorbește, prin ștergerea gurii sau a nasului, sau ajung pe diferite suprafețe, cum ar fi: tejghea comercială, clanță, toarta coșurilor, sonerii, butoane etc. Din această cauză, norvegienii folosesc în aceste timpuri, preponderent mănuși, când ies pe stradă.

Aș vorbi despre expresivitatea limbajului (3) în termeni de emoții, sentimente, stări trecătoare sau persistente, dar și despre supapele emoționale, adică, prin ce mijloace ne putem descărca, de fapt? Chiar vă recomand să citiți și să reacționați la unele glume reușite, cum ar fi de ex. și vă redau două imagini în cuvinte, găsite la un elev de liceu, care făcea reclamă la hârtie igienică bio... adică la niște urzici... poate ajungem și acolo, în acest ritm de cumpărare, dar poate nu la urzici, măcar la brusture, în funcție de așezarea geografică a nevoilor... Am văzut și o imagine cu niște oameni constumați împotriva covidului din cap în picioare...  dar pe o tarla de adunat fân. Inițial credeam că e vorba despre dezorientarea lucrătorilor în materie de explorare și testare, dar pe urmă m-am convins că ni se prezintă un fel de umor prin care se sugerează supralicitarea măsurilor de prevenire, caz în care toți țăranii care adună fân, vor fi îmbrăcați în costumația de prevenire Covid 19. Și am râs din inimă. Semn că aveam nevoie de descărcare... Oamenii, cu și fără simț al umorului, trebuie să guste măcar anumite glume! Ele constituie, mai ales în cazul românilor, o supapă dovedită a tensiunilor și neliniștilor. (Cea mai bună dovadă istorică ar fi: bancurile din timpul securității...). Poantele savurate ne ajută să nu dramatizăm peste măsură (femei, mame și persoane anxioase), și să scăpăm mai ușor de efectele emoționale suplimentare dar inerente ale istoriei pe care o trăim.

Funcția expresivă a limbajului(3), despre care am vorbit mai înainte, ne ajută, de asemenea, să ne exprimăm gândurile, imaginile create de imaginație, sentimentele din aceste vremuri. Și aici aș da două exemple sugestive. Primul: cu cât mai grea devine situația, cu atât mai mult se mobilizează organizațiile umanitare pe județe și pe țară! Nu am văzut o asemenea mobilizare de când sunt, chiar de multe ori mă întrebam, unde sunt ONG-urile umanitare și Asociațiile non-profit, văzând și cunoscând atâtea situații grele din țară. Organizațiile cer sinceritate și transparență din partea guvernului. Cu cât se recunoaște Nevoia la nivel național, cu atât se activează Fundațiile non-profit, și odată cu ele, și oamenii de rând, fiecare cu ce poate. Fiecare persoană, care contribuie, este conștient că face și pentru alții dar și pentru el! Solidaritatea emoțională și financiară poate rezolva multe probleme sau cel puțin poate aduce o contribuție umană considerabilă! De care nu ne putem lipsi în aceste timpuri.

Și al doilea exemplu: Am găsit pe pagina unui elev ... ”Mi-e dor de voi, prietenii mei! ... Când ne vom întâlni din nou ... și aici a afișat 2 emoticoane cu plâns ”. Drept să vă spun, m-a emoționat. Așa cred și eu că vom fi mai buni, atunci, când ne vom revedea în condiții de siguranță!